Am impresia adesea că hotarele lumii memoriei noastre ating, cu zonele lor cele mai misterioase și îndepărtate, acolo unde instinctele își au poate izvoarele, acolo unde toate tind a se confunda, limitele altor lumi, ale altor memorii, prin care pătrund în noi stranii și neașteptate ființe, niciodată întâlnite în realitate, idei sau sentimente stabilite în firea noastră chiar dintr-un început, ca și anumite obligațiuni pe care le acceptăm fără împotrivire, ca îndeplinirea unor (mai mult…)
Il conteggio dei voti si è quasi concluso in Romania (19865 su 19870 seggi elettorali) e la grande vincitrice delle elezioni per il Parlamento europeo è una lista contro intuitiva per chi segue e si interessa della storia politica: secondo i risultati parziali, al primo posto con 48,56% delle preferenze troviamo la lista composta dai social-democratici e dai nazional-liberali.
I romeni sono stati chiamati alle urne il 9 giugno per eleggere 33 eurodeputati ed anche per votare alle elezioni amministrative. Con riferimento soltanto alle elezioni europee, fino a giovedì sera, quando mancava ancora la convalida per 15 seggi elettorali, si sono presentati al voto il 52,41% dei18.978.908 cittadini aventi diritto.
La strana coalizione fra i due partiti “storici” e nello stesso tempo i due partiti che hanno governato di più dal 1989 ad oggi, trova insieme il Partito Social-Democratico ed il Partito Nazionale Liberale. Pur non essendo la prima volta in cui si sono alleati, questa convivenza politica non è per niente naturale, non solo dal punto di vista dottrinale, ma anche perché, in Romania, chi di solito vota per uno di questi due partiti disdegna l’altro e viceversa, ognuno dei due partiti avendo il suo elettorato fedele. L’alleanza ha funzionato pure a livello locale, per le amministrative, in modo sporadico laddove il loro peso politico quasi monopolistico era stato minacciato da un terzo partito. Seconde alcune dichirazioni, l’intento dell’alleanza sarebbe di offrire stabilità e continuità governativa al paese, vista l’importanza e vicinanza strategica al fronte ucraino; secondo questa prospettiva, ci si può aspettare la continuazione dell’alleanza anche in vista delle prossime elezioni presidenziali che saranno in questo stesso anno, nell’eventualità di un ballottaggio fra il candidato social-democratico oppure nazional-liberale ed un candidato favorevole all’espansionismo della Russia in Ucraina.
In realtà, il dibatito politico per il Parlamento europeo è stato quasi inesistente, i partiti essendosi concentrati sulle elezioni amministrative. In questo modo, la seconda lista più votata è quella guidata dal partito l’Alleanza per l’Unità dei Romeni con il 14,93% dei voti. Si tratta di un sodalizio fortemente euroscettico e abbastanza pro-Putin. Si può notare che questa lista, insieme ad un altro partito euroscettico e pro-Putin, il partito S.O.S Romania, entrato al limite nel Parlamento europeo, hanno il maggior numero di voti dei romeni della diaspora europea.
La terza lista è stata quella dell’Alleanza per la Destra Unita, pure questa abbastanza innaturale visto che si sono alleati due partiti di destra (Forza della Destra ed il Partito Movimento Popolare) ed un partito con una forte impronta progressista, cioe l’Unione Salvate la Romania. Quest’ultimo, da diversi anni, sta provando a guadagnarsi l’immagine di un partito di destra, per il momento riuscendo ad allontanare gli elementi piu radicali di sinistra, senza compensare però con qualcosa di serio l’errore delle origini. Comunque, fra i tre partiti della lista, l’ultimo ha il più forte peso politico.
L’unico partito conservatore romeno e l’unico affiliato al Partito dei Conservatori e dei Riformisti Europei (ECR), l’Alternativa Destra, ha preso pochi voti, lo 0,45%.
Alla fine, ecco le percentuali parziali per chi ha superato la soglia elettorale:
- Lista del Partito Social-Democractico + Partito Nazionale Liberale: 48,56% – 19 seggi;
- Lista dell’Alleanza per l’Unità dei Romeni: 14,93% – 6 seggi;
- Lista dell’Alleanza per la Destra Unita: 8,70% – 3 seggi;
- Unione Democratica Magiara di Romania: 6,48% – 2 seggi;
- Partito S.O.S Romania: 5,03% – 2 seggi;
- Candidato indipendente (Nicu Ștefănuță): 3,08%
Remus Tanasă, 15 iunie 2024, pentru Alleanza Cattolica
Întotdeauna mi-au displăcut oportuniștii, mai ales cei care fac surf pe idei doar pentru a le terfeli. Vegetație spontană pe naiba, buruieni!
Cei care compromit ideea de națiune sunt mai stăruitori căci atât dreapta cât și stânga marșează cu națiunea de peste două secole. Apropo, pășuniștii și ceilalți naționaliști narodnici știu că ideea de națiune este una eminamente modernă, lansată pe scena lumii de înaintașii stângiștilor contemporani, adică de iacobini? Hayek a scris destul de elocvent despre asta.
Și cei care întinează liberalismul sunt stăruitori, măcar de vreo sută de ani încoace mai orice devălmaș caută să călărească intimitatea și căminul în numele liberalismului. Apropo, tefeliștii știu că în străfundul „vino-ncoaului” libertar pe care îl afișează stă o mare doză de colectivism? Recenta traducere a lui I. Berlin despre romantism ar cam trebui să-i pună pe gânduri.
În 2023 a început o colaborare fructuoasă între Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași și grupul de firme Elsaco. S-au pus bazele unui proiect public-privat intitulat „De la istoria universală la istoria locală: Conferințele Institutului «A.D. Xenopol» la Botoșani”.
Prin bunăvoința domnului Valeriu Iftime, președintele Grupului Elsaco, seria de conferința va continua și în 2024 (mai mult…)
Să nu hoinărim pe cărările înfundate de literatura-maculatură. Citiți, iar dacă citiți puțin, măcar citiți bine!
1. Thomas E. Ricks, Churchill și Orwell. Lupta pentru libertate, Humanitas, 2023, 336 p.
2. Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Contramundum, 2023, 240.
3. Vigen Guroian, Inima curată a poveștilor. Poveștile clasice și imaginația morală a copiilor, Frontiera, 2023, 176 p.
4. David Berlinski, Diavolul și amăgirile sale. Ateismul și pretențiile sale științifice, Ratio & Revelatio, 2023, 180 p.
5. Jacques Maritain, Legea naturală sau legea nescrisă, Editura Universul Juridic, 2023, 216 p.
Thomas Steven Molnar (1921-2010), a fost un gânditor catolic de origine maghiară. A locuit cea mai mare parte a vieții în SUA, obținând titlul de doctor în filosofie la Universitatea Columbia în 1949. Pentru aproape 11 ani, între 1927 și 1938 a locuit în România, la Oradea. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost închis de naziști la Buchenwald și Dachau.
A făcut parte din cercurile conservatoare nord-americane din jurul lui Russell Kirk. Printre alții, a corespondat și cu Mircea Eliade. Mai multe informații despre Molnar aici: Modern Age, Summer 2013.
Lucrarea de față reprezintă prima traducere în limba română a lui Molnar (mai mult…)
La invitația asociației Alleanza Cattolica, sâmbătă, 21 octombrie 2023, voi lua parte la discuțiile de la masa rotundă din cadrul conferinței Conservatori del Futuro. Che cosa conservare, come ricostruire.
Să ne imaginăm un scandal de corupție generalizată care ar implica mai toate partidele importante, mai ales pe cele două care instituiseră un fel de rotativă guvernamentală timp de aproape 50 de ani. Să ne imaginăm sentimentele alegătorilor.
Să ni-i imaginăm pe aceiași alegători cărora, de vreo o 150 de ani, li se spunea că ei și conaționalii lor nu sunt pregătiți moral și intelectual să îmbrățișeze modernitatea; li se mai spunea că doar elita politică ar fi fost destul de virtuoasă ca să traseze direcțiile ce trebuiau urmate de societatea civilă.
În fine, se ne mai imaginăm că statul inhiba inițiativa economică și, în general, orice inițiativă cetățenească care nu urma îndeaproape directivele sugerate de elita politică împământenită.
Să ne imaginăm toate acestea în 1994. Să le imaginăm în Italia… Și apoi apărea Berlusconi. Sau, mai exact, apărea pe scena politică propunându-se cu un mesaj inedit: este nevoie de o nouă clasă politică, este nevoie de un nou partid politic, este nevoie de un nou lider politic, este nevoie ca societatea socivilă să traseze direcțiile statului și nu viceversa, este nevoie de mai puțină taxare și de legi mai puțin stufoase. Mai adaugă că este nevoie de mai puțin stat și de mai multă inițiativă privată, de anti-antifascism mai puțin ideologizat și de mai mult anti-comunism.
Pe lângă scandalurile cu tentă sexuală, pe lângă cele legate de etica omului de stat, Berlusconi a mișcat un electorat amorf și încremenit. Discursul lui Berlusconi a combinat elemente de populism („sanctificarea morală a țării reale”, „tranșeele muncii”, „statul-amic”) cu elemente de liberalism clasic (mai puțin stat, mai puține legi, mai puține taxe și impozite). Astfel, mesajul său a fost prizat de mai multe direcții ale dreptei italiene, de la adepții statului minimal la anti-comuniști. Însă, mai important, Berlusconi a reușit să scoată la vot mulți alegători de dreapta care fuseseră inhibați de „compromisul istoric” al Democrației Creștine cu stânga comunistă. Voturile care au mers către alianța care guvernează astăzi Italia au fost posibile și datorită apariției sale meteorice, care le-a dezmorțit în urmă cu vreo trei decenii. (Remus Tanasă)