Colțul piparului

Într-o epocă care se grăbește, omul are nevoie și de răgaz, precum și de un loc doar al lui, un cotlon unde personalitatea să intre în dialog cu conștiința și cu divinitatea (Deum de Deo, Lumen de Lumine, Deum verum de Deo Vero); o bucățică de pământ unde să contemple cultura și natura. Dacă epoca noastră ne îmbie să nu avem astâmpăr și răbdare, fumatul de pipă o sfidează pentru că întruchipează o pasiune ce implică laolaltă desfătarea și cumpătarea, lăfăiala și măsura (altfel nu ar fi decât un viciu). În colțul său, piparul este deopotrivă și baron și servitor, și orator și ascultător, și virtuoso și ageamiu; în colțul său, piparul este liber să îmbine virtuțile teologale (fides, spes, caritas) și cele cardinale (prudentia, iustitia, temperantia, fortitudo) pentru a ilustra ori mima beatitudinea creștinilor și/sau echilibrul stoicilor (æquanimitas).

Asemenea ipostază ne cere să nu mai alergăm cu gândul după idolii la modă ai forului, ca să ședem pentru a ne face ordine în idei, pentru a ne cântări prioritățile, pentru a alege între principial și zadarnic, între realitate și utopie, între spirit și materie, între disctinție și mediocritate. Pe lângă un tutun bun, piparul are nevoie și de „vână” de calitate, de cărți ce au trecut proba timpului și de întâlniri benefice, iar internetul poate facilita astfel de întâlniri. În continuare voi lista câteva „uși” din lumea internetului, în spatele cărora pot avea loc întâlniri benefice.

I) Pipat și altele

II) Credință și reverență

III) Imaginație morală