În 2023 a început o colaborare fructuoasă între Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași și grupul de firme Elsaco. S-au pus bazele unui proiect public-privat intitulat „De la istoria universală la istoria locală: Conferințele Institutului «A.D. Xenopol» la Botoșani”.
Prin bunăvoința domnului Valeriu Iftime, președintele Grupului Elsaco, seria de conferința va continua și în 2024 (mai mult…)
Să nu hoinărim pe cărările înfundate de literatura-maculatură. Citiți, iar dacă citiți puțin, măcar citiți bine!
1. Thomas E. Ricks, Churchill și Orwell. Lupta pentru libertate, Humanitas, 2023, 336 p.
2. Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Contramundum, 2023, 240.
3. Vigen Guroian, Inima curată a poveștilor. Poveștile clasice și imaginația morală a copiilor, Frontiera, 2023, 176 p.
4. David Berlinski, Diavolul și amăgirile sale. Ateismul și pretențiile sale științifice, Ratio & Revelatio, 2023, 180 p.
5. Jacques Maritain, Legea naturală sau legea nescrisă, Editura Universul Juridic, 2023, 216 p.
Thomas Steven Molnar (1921-2010), a fost un gânditor catolic de origine maghiară. A locuit cea mai mare parte a vieții în SUA, obținând titlul de doctor în filosofie la Universitatea Columbia în 1949. Pentru aproape 11 ani, între 1927 și 1938 a locuit în România, la Oradea. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost închis de naziști la Buchenwald și Dachau.
A făcut parte din cercurile conservatoare nord-americane din jurul lui Russell Kirk. Printre alții, a corespondat și cu Mircea Eliade. Mai multe informații despre Molnar aici: Modern Age, Summer 2013.
Lucrarea de față reprezintă prima traducere în limba română a lui Molnar (mai mult…)
La invitația asociației Alleanza Cattolica, sâmbătă, 21 octombrie 2023, voi lua parte la discuțiile de la masa rotundă din cadrul conferinței Conservatori del Futuro. Che cosa conservare, come ricostruire.
Să ne imaginăm un scandal de corupție generalizată care ar implica mai toate partidele importante, mai ales pe cele două care instituiseră un fel de rotativă guvernamentală timp de aproape 50 de ani. Să ne imaginăm sentimentele alegătorilor.
Să ni-i imaginăm pe aceiași alegători cărora, de vreo o 150 de ani, li se spunea că ei și conaționalii lor nu sunt pregătiți moral și intelectual să îmbrățișeze modernitatea; li se mai spunea că doar elita politică ar fi fost destul de virtuoasă ca să traseze direcțiile ce trebuiau urmate de societatea civilă.
În fine, se ne mai imaginăm că statul inhiba inițiativa economică și, în general, orice inițiativă cetățenească care nu urma îndeaproape directivele sugerate de elita politică împământenită.
Să ne imaginăm toate acestea în 1994. Să le imaginăm în Italia… Și apoi apărea Berlusconi. Sau, mai exact, apărea pe scena politică propunându-se cu un mesaj inedit: este nevoie de o nouă clasă politică, este nevoie de un nou partid politic, este nevoie de un nou lider politic, este nevoie ca societatea socivilă să traseze direcțiile statului și nu viceversa, este nevoie de mai puțină taxare și de legi mai puțin stufoase. Mai adaugă că este nevoie de mai puțin stat și de mai multă inițiativă privată, de anti-antifascism mai puțin ideologizat și de mai mult anti-comunism.
Pe lângă scandalurile cu tentă sexuală, pe lângă cele legate de etica omului de stat, Berlusconi a mișcat un electorat amorf și încremenit. Discursul lui Berlusconi a combinat elemente de populism („sanctificarea morală a țării reale”, „tranșeele muncii”, „statul-amic”) cu elemente de liberalism clasic (mai puțin stat, mai puține legi, mai puține taxe și impozite). Astfel, mesajul său a fost prizat de mai multe direcții ale dreptei italiene, de la adepții statului minimal la anti-comuniști. Însă, mai important, Berlusconi a reușit să scoată la vot mulți alegători de dreapta care fuseseră inhibați de „compromisul istoric” al Democrației Creștine cu stânga comunistă. Voturile care au mers către alianța care guvernează astăzi Italia au fost posibile și datorită apariției sale meteorice, care le-a dezmorțit în urmă cu vreo trei decenii. (Remus Tanasă)
În ultimii ani, în spațiul public și piața ideilor au fost deversate o serie întreagă de imagini și concepte distorsionate despre trecutul românesc și despre istoria universală. Pricina trebuie căutată printre „specialiștii” din categoria lui „caută fără a cerceta pe Google”, adică printre acei inși care au pretenția de a fi considerați istorici fără a avea pregătirea sau stagiile de cercetare validate de agora științifică a istoricilor de profesie. Pornind de la aceste premise, istoricii și cercetătorii de la Institutul de Istorie „A.D. Xenpol” din Iași, alături de o serie de specialiști din Botoșani, au demarat un proiect de popularizare a istoriei pe meleagurile Botoșanilor, intitulat „De la istoria universală la istoria locală: Conferințele Institutului «A.D. Xenopol» la Botoșani”. Demersul istoricilor ieșeni e de a transmite că gândirea istorică critică este posibilă în mod nepătimaș, și, totodată, de a populariza istoria.
Astfel, pe 19 aprilie a.c., a avut loc un prim eveniment, în colaborare cu Uniunea Armenilor din România – sucursala Botoșani: „Comunitatea Armenilor din Botoșani și genocidul armean”. (mai mult…)
Anul acesta se împlinesc 10 ani de când a fost publicată la Iaşi prima traducere a Bibliei făcută în Biserica Romano-Catolică din România. Ţinând cont de centralitatea pe care o are Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea de evanghelizare a Bisericii (cf. DV 21-22), precum şi de nevoia de a valorifica orice bună ocazie pentru a-l face cunoscut oamenilor, împreună cu păstorii diecezei noastre, în frunte cu PS Iosif Păuleţ, am considerat oportun să marcăm acest aniversar printr-o serie de manifestări cu caracter ştiinţific şi cultural într-un cadru spiritual.
Astfel, sâmbătă, 29 aprilie 2023, începând cu ora 15.30, în Aula „Anton Durcovici” a Catedralei Romano-Catolice „Sfânta Fecioară Maria Regină” din Iaşi va avea loc (mai mult…)