*articol publicat pe Contributors (16 aprilie 2025)
Așa-zișii suveraniști și-au arogat de la sine titulatura fără a defini cu claritate și argumente cum și prin ce anume se diferențiază viziunea lor socio-politică de naționalismul interbelic sau de oricare altă formă de naționalism. Din punctul meu de vedere, suveranismul nu are nimic de a face cu suveranitatea, cel puțin nu cu suveranitatea consacrată istoric în ultimele două secole, cea care implică prezența rânduită a statelor în lume prin reprezentanții aleși sau desemnați. Suveranismul arată a repliere dezordonată și prestanță internațională scremută.
Revenind la universul suveranist, se observă cu destulă ușurință că ideile care-l pun în mișcare sunt circumscrise năzuinței de valorificare a suveranității statale. Totul este pus în scenă folosind masca(rada) „interesului național”, iar ulterior propagat prin sloganuri precum „să facem România mare din nou” sau „România Prima”. Nimic altceva decât imitații forțate ale unor sloganuri uzitate de curentul MAGA din SUA. Totuși, în materie de sloganuri, isprăvile mimetice ale suveraniștilor nu se încheie aici, aceștia preluând ușuratic și unele produse propagandistice ale Kremlinului, ambalate sub formă de gargară pacifistă: „nu celui de-al treilea Război Mondial” sau „vrem pace, nu război”. (mai mult…)