O casă fără bibliotecă este ca un castel fără armărie. La fel, un om care nu citește este ca un cavaler cu sabia tocită sau ca un gentilom neîngrijit.

Istoria nu este doar despre exponate de muzeu; lecțiile trecutului ne dau măsura prezentului. Din acest motiv, istoria ocupă locul principal când vine vorba de propria mea toaletă intelectuală. După multe boluri cu tutun fumate din pipă și după multe pagini citite și recitite, am alcătuit o listă cu recomandări ale cărților publicate sau republicate în 2025.

Să nu hoinărim pe cărările înfundate de literatura-maculatură și să evităm capcana Tatianei. Citiți, citiți, citiți, iar dacă citiți puțin, măcar citiți bine!

(mai mult…)

Semnalez traducerea în limba română a cărții Primăvara revoluțiilor. Lupta pentru o lume nouă 1848-1849 (autor Christopher Clark, Editura Trei, 2025, 928 p.). Lucrarea te poartă printr-un veritabil maraton de locuri (din Portugalia și Sicilia până în Valahia), oameni (de la Garibaldi până la Bălcescu), perspective politice (de la liberalism și conservatorism până la socialism, radicalism și reacționarism/restauratism) și idei care au făcut istorie (de la constituționalism și separația puterilor până la sindicalism, stat național și lupta de clasă). Se va vedea cum în același spațiu și arc de timp au conviețuit și antagonizat oameni de stat cu revoluționari, liberali cu radicali, conservatori cu aristocrați. Toți au combătut cu toți în aceeași ani, unii chiar în același areal istoric, însă cu siguranță în cadrul aceleași revoluții europene. Inclusiv în spațiul românesc a fost la fel, inclusiv în rândul pașoptiștilor, dar mai ales ulterior, în perioada exilului.

Nu este o carte ușor de urmărit, mai ales că sunt puțini specialiști autohtoni ai perioadei. Însă nișa nu este restrictivă pentru că chiar dacă nuanțele nu le vor fi clare tuturor celor care vor citi cartea, concluziile fiecărui capitol și, mai ales, cele finale deschid o paletă de încrengături cu episoade ulterioare ale istoriei României și Europei. Diplomația și harta Europei s-au modificat amețitor, „forțele profunde de conservare și cele de bulversare” au luat calea conviețuirii parțiale, oamenii de stat și-au apropiat figuri revoluționare, iar foști revoluționari au devenit politicieni care au jucat un rol însemnat în stat.

Citind cartea vom descoperi cum politica, cultura, diplomația, economia și sociabilitatea s-au modificat rapid și generalizat în toată Europa, începând treptat să semene cu ceea ce ne este cunoscut astăzi: constituționalism, parlamentarism, libertatea presei și a pieței, libertate de gândire și de asociere, formarea națiunii și a societății civile. (Remus Tanasă)

 

*articol publicat pe Contributors (20 septembrie 2025)

Propaganda „suveranistă” clamează că misiunea taberei lor ar fi de a reda demnitatea și suveranitatea poporului român. De amorul dezbaterii, să admitem că misiunea „suveranistă” nu este ruptă  realitate și că ar fi altceva decât gargară politcianistă.  Chiar și în aceste condiții, sunt de părere că obiectivul „suveraniștilor” este de a ajunge mari dregători, indiferent de mijloace sau de întovărășiri.

De ce am tras această concluzie? Pentru că, fundamental, nu este vorba decât despre înlocuirea unor rețele de putere și influență cu echipa propusă de „suveraniști”: să fie oamenii lor cei care împart resursele, să fie oamenii lor cei care repartizează și beneficiază prioritar de privilegii (funcții și demnități; contracte cu statul; cumul de activități și poziții aducătoare de profit material). Prin „oamenii lor” nu înțeleg doar cei dedicați cauzei „suveraniste”, ci și cei ce se află deja în funcții-cheie, dar care, până acum, nu au fost pătrunși de „lumina suveranistă”, astfel că trebuie fidelizați în cazul în care „suveraniștii” ar reuși să încline balanța electorală și instituțională în propria favoare.

Însă voința de putere a „suveraniștilor” și raportul cu politica internațională nu reprezintă ceva nou pentru spațiul românesc. Pentru a o exemplifica voi aduce în discuție situația politică din perioada unui idol răstălmăcit de „suveraniști”: Mihai Viteazul. Iată cum se prezenta situația din Valahia acelor vremuri. (mai mult…)

A V-a ediție a Concertelor pe Siret a început în luna august și se va încheia în septembrie. Mai exact, în data de 12 septembrie, la Conacul Moruzi din Vârfu Câmpului (Botoșani), va avea loc un recital susținut de violoncelistul Răzvan Suma și de pianistul Cătălin Rădulescu. După recital, voi avea onoarea și plăcerea de a susține o scurtă conferință istorică intitulată „Eneștii, arendași și moșieri ai Botoșanilor”.

Recent s-a încheiat a șasea ediție a Conferinței Anuale a Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi. La evenimentul organizat de Institutul din cadrul filialei Iași a Academiei Române au participat peste 50 de istorici din România și din străinătate și câțiva doctoranzi. Timp de trei zile, între 5 și 7 iunie a.c., comunicările științifice au fost împărțite în 11 secțiuni.

Au existat și două prelegeri speciale: cea inaugurală a distinsei Stella Ghervas, de la Universitatea din California (Los Angeles), intitulată Liniștirea apelor. Pace și conflicte la Marea Neagră; și cea de încheiere, a distinsului profesor universitar Alexandru-Florin Platon, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, intitulată Corp, fiziognomonie, identitate: fragmente de antropologie cultural-istorică.

Cu această ocazie, Stella Ghervas a primit titlul de Membru de Onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”.

Totodată, ediția din acest an a înregistrat două secțiuni inedite: cea dedicată Botoșanilor și intitulată Din istoria Botoșanilor: locuitori, economie, instituții și cea pe care am reușit să o pun în picioare personal, dedicată studiilor italo-române, intitulată Relații româno-italiene: de la Risorgimento la Primul Război Mondial.  (Remus Tanasă)

Programul conferinței și rezumatele comunicărilor AICI…

Chi è davvero Nicușor Dan e come ha vinto le elezioni in Romania?

Nicușor Dan ha assunto ufficialmente la carica di presidente della Romania dopo aver prestato giuramento davanti al Parlamento romeno in seduta comune. Nonostante fosse un indipendente, è riuscito a ottenere 6.168.642 su 11.641.866 preferenze espresse, con un tasso di partecipazione del 64,72%. Anche se Dan è un candidato proveniente dalla società civile, nel secondo turno del ballottaggio è stato sostenuto in modo ufficiale dal Partito Nazionale Liberale (PNL), dall’Unione Democratica Magiara di Romania (UDMR) e dall’Unione Salvate la Romania (USR). Contro di lui si è schierata ovviamente l’Alleanza per l’Unione dei Romeni (AUR), il partito di George Simion, il suo concorrente e il più importante partito d’opposizione, così come anche due partiti-satelliti, S.O.S e il Partito dei Giovani (POT).

Il Partito Socialdemocratico (PSD), il più grande partito del Paese, non ha sostenuto ufficialmente nessuno dei due candidati finali. Ma, con pochissime eccezioni, i sindaci socialdemocratici hanno sostenuto George Simion. Lo si può dedurre chiaramente sovrapponendo le aree dominate politicamente dal PSD e le aree dove Simion ha ottenuto più voti rispetto a Dan. Con rare eccezioni e nonostante un grado di urbanizzazione più elevato, come i distretti di Galați o Dolj, le due mappe elettorali si sovrappongono. (mai mult…)

Articol publicat pe Știri Botoșani (22 mai 2025).

Pentru mulți dintre cunoscuții noștri, poate prea mulți, istoria nu ar fi decât un pomelnic de idei vii și moarte care ar reflecta evenimente memorabile sau abominabile petrecute mai degrabă într-un trecut depărtat decât în zilele de ieri sau alaltăieri. În plus, faptele ar fi consemnate prin cotloane de hârtie prăfuite, ce ar merita să fie descoperite de către tineri înainte să pășească în viața „adevărată”, cea lucrativă, a muncii remunerate. Astfel, cronicile trecutului par a mai avea căutare doar pentru o mână de istorici, și ei reduși la număr și, mai ales, cu puține resurse la îndemână. Nu de aceeași părere este Dănuț Huțu, unul dintre cei doi ideatori ai cărții Dialog cu Aristide Zub. Aspirații și împliniri (Botoșani, 2024, 136 p.). Convins de justețea demersului istoriografic și de valența integratoare a istoriei în ceea ce privește trecutul, prezentul și viitorul, a luat inițiativa editării unei cărți dedicate, după cum o sugerează și titlul, profesorului Aristide Zub, un om care întruchipează în mod exemplar zicala „omul sfințește locul”.

Profesor, pedagog, educator, director de școală, model de viață și de dedicare mereu disponibil pentru comunitate și un neobosit atlet al culturii, Aristide Zub s-a născut la 14 mai 1936 în satul Maghera, comuna Vârfu Câmpului.

O carte ce îl are protagonist pe Aristide Zub ar fi incompletă dacă, pe lângă aspecte din viața acestuia, nu ar surprinde și chestiuni referitoare la neamul Zubeștilor, la oamenii care au animat educația din comuna Vârfu Câmpului sau la școala din Maghera. (mai mult…)

*articol publicat pe Contributors (16 aprilie 2025)

Așa-zișii suveraniști și-au arogat de la sine titulatura fără a defini cu claritate și argumente cum și prin ce anume se diferențiază viziunea lor socio-politică de naționalismul interbelic sau de oricare altă formă de naționalism. Din punctul meu de vedere, suveranismul nu are nimic de a face cu suveranitatea, cel puțin nu cu suveranitatea consacrată istoric în ultimele două secole, cea care implică prezența rânduită a statelor în lume prin reprezentanții aleși sau desemnați. Suveranismul arată a repliere dezordonată și prestanță internațională scremută.

Revenind la universul suveranist, se observă cu destulă ușurință că ideile care-l pun în mișcare sunt circumscrise năzuinței de valorificare a suveranității statale. Totul este pus în scenă folosind masca(rada) „interesului național”, iar ulterior propagat prin sloganuri precum „să facem România mare din nou” sau „România Prima”. Nimic altceva decât imitații forțate ale unor sloganuri uzitate de curentul MAGA din SUA. Totuși, în materie de sloganuri, isprăvile mimetice ale suveraniștilor nu se încheie aici, aceștia preluând ușuratic și unele produse propagandistice ale Kremlinului, ambalate sub formă de gargară pacifistă: „nu celui de-al treilea Război Mondial” sau „vrem pace, nu război”. (mai mult…)

În articolul „Corectura ideilor false” arătam că foarte multe din ideile și noțiunile pe care le agită societatea noastră sunt false. Fiind idei și noțiuni de împrumut, care încă nu s-au asimilat, ele sunt în dezacord cu toată comportarea celor care le agită. Înțelesul legat de astfel de idei este strâmb și aplicarea practică anapoda. De aici răsar dezacordurile suprastructurii noastre sociale, care au dus la un fel de totală neluare în serios.

Suntem, în genere, și blazați și revoltați; și sceptici și neîncrezuți: de toate câte puțin și nimic hotărât din toate. Mentalitatea noastră întreagă a devenit inconsistentă, din pricina acumulării de astfel de idei. De aceea cerem, ca singur mijloc de îndreptare, corectura ideilor false, refacerea concepțiilor pe planul realității, pentru o creștere împreună a minții cu ideile sale. Critica singură, critica serioasă, nu bârfeala sau insulta sau cârciobăria, numai ea poate duce la o asemenea corectură, la o reconstituire de înțelesuri pe rosturi firești.

Făcând un pas mai departe pe această cale a criticii, căpătăm repede explicația pentru ce suntem înecați, de la o vreme, de asemenea idei false. (mai mult…)

Una notizia di alcuni giorni fa ha fatto il giro della stampa internazionale: mercoledi 26 febbraio Călin Georgescu è stato prelevato dagli organi competenti e portato alla Procura dell’Alta Corte di Cassazione e Giustizia, dove è stato aperto un procedimento penale per sei capi di imputazione. L’ex candidato alle presidenziali romene è colui che è entrato con maggior numero di voti nel secondo turno (24 novembre 2024), prima che la Corte Costituzionale della Romania annullasse le elezioni. Secondo la Corte Costituzionale, il processo elettorale è stato viziato per tutta la sua durata e in tutte le sue fasi da molteplici irregolarità e violazioni della legislazione elettorale, [fatti] che hanno alterato la natura libera ed equa del voto espresso dai cittadini e le pari opportunità dei concorrenti elettorali, che hanno compromesso la natura trasparente ed equa della campagna elettorale e non hanno rispettato le norme giuridiche sul suo finanziamento.

Prima di arrivare alle accuse contro Georgescu, vorrei presentare un esempio specifico della disinformazione ricorrente utilizzata dal suo staff elettorale e da alcuni suoi seguaci. (mai mult…)