Remus Tanasă

Articol publicat pe Contributors (19 august 2016)

Întotdeauna a existat o doză de tensiune între instinctul individual de autonomie și imperativele vieții în cetate, această veritabilă „sabie a lui Damocles” amenințând cu iminența întreaga istorie umană. Falia dintre instituțiile statului și individ a existat dintotdeauna, iar rețetele eliminării acesteia nu au putut decât să o minimalizeze, și asta în cel mai bun caz. Un anumit clivaj există și astăzi, iar pe fondul crizei imigranților/refugiaților, acele corpuri intermediare care ar trebui să mijlocească relația dintre stat și individ (familia, școala, biserica, antreprenoriatul, asociațiile culturale, sportive sau recreative și comunitatea locală) se confruntă cu o variabilă necunoscută pentru modernitatea istorică.

Zorii europeni ai modernității au creat stări de spirit asemănătoare celor provocate de valul neîntrerupt de imigranți/refugiați ajunși în ultimii 2-3 ani în Europa, în sensul de angoasă amplificatoare a temerilor individuale legate de ziua de mâine. (mai mult…)

Articol publicat pe Adevărul (26 iunie 2016)

Reacția la rezultatul referendumului Brexit ridică câteva semne de întrebare cu privire la felul de a gândi a unora dintre concetățenii noștri. Aici îi am în vedere pe cei care, prin pregătire și meserie, au o oarecare vizibilitate în societate și, în consecință, sunt prețuiți civic de cei care din comoditate preferă să le ia de bune ideile.

Aceste persoane, mai mult sau mai puțin publice și cu pretenții docte, au emis o serie de păreri care suferă de un reducționism periculos. Cea mai deranjantă dintre aceste păreri, în special pentru cetățeanul de rând, este cea conform căreia balanța referendumului a fost înclinată de persoanele de peste 50 de ani și puțin instruite. Poate că așa a fost, dar dacă se chestionează credibilitatea votului universal, atunci se pune sub semnul întrebării constituționalismul modern. Iar în lipsa constituționalismului, nu știu ce alternative avem. (mai mult…)

Articol publicat pe platforma reviste Timpul (6 iunie 2016)

Cu ocazia galei „Primăvara Magiştrilor“, desfăşurată vineri, 3 iunie a.c., în cadrul Festivalului Internaţional al Educaţiei de la Iași (2016), a avut loc o dezbatere cu tema „Valoare intelectuală în societatea contemporană”. Printre participanții la dezbatere s-a numărat și academicianul Bogdan C. Simionescu, unul dintre vicepreședinții Academiei Române. Cu această ocazia, acesta a ținut o alocuțiune despre implicarea intelectualilor în viața comunității. Pentru a înțelege rolul culturii, dar și pentru a-i acorda o mai mare pondere în societate, consider că astfel de mesaje sunt binevenite, de aceea voi reda în continuare câteva frânturi din cuvântarea sa. (mai mult…)

Articol publicat pe LaPunkt (24 iunie 2016).

Între 16 şi 18 iunie a.c., la Deva, a avut loc o conferinţă internaţională la care au participat cercetători din România, Republica Moldova şi Italia. Titlul conferinţei a fost „Naţiunea imaginată. Concepte şi etape în construirea identităţilor naţionale europene”, iar dintre conferențiari, cred că ar trebui pomenit academicianul Ioan-Aurel Pop, dintre toți participnanții, fiind probabil cel mai cunoscut publicului românesc.

Cu acest prilej, aş dori să readuc în atenţia celor interesaţi, lucrarea care, cel puţin aşa cred, a „sugerat” denumirea şi subiectul acestui eveniment ştiinţific. Cu siguranţă istoricilor le este cunoscut numele lui Benedict Anderson. (mai mult…)

Articol publicat pe Adevărul (27 aprilie 2016).

Dacă Olanda începutului de secol XVI a avut de a face cu tulipomania sau nebunia lalelelor, România începutului de secol XXI s-a confruntat cu diplomania sau nebunia diplomelor, cu un accent deosebit a celor din domeniul economic, juridic sau pedagogic (conform raportului Curții de Conturi a României, referitor la învățământul superior românesc din perioada 2011-2015). Este de la sine înțeles că ambele episoade au avut parte de speculanți și, în cele din urmă, de păgubiți. (mai mult…)

Articol publicat pe platforma revistei Timpul (3 aprilie 2016).

În zilele de 31 martie şi 1 aprilie a.c., la Iaşi, s-a desfăşurat un veritabil colocviu cu şi despre istoricul Alexandru Zub, unul dintre cei mai cunoscuţi academicieni ieşeni.

În ultima zi a lunii martie, în Aula filialei Iaşi a Academiei Române, a avut loc conferinţa „Istorie şi discurs identitar la Academiei Română”, susţinută de însuşi Alexandru Zub. Istoricul a reamintit auditoriului că Academia a fost, chiar dinainte de a adopta denumirea şi forma cunoscută astăzi, o instituţie care a slujit sincer naţiunea română, apariţia sa plasându-se pe un făgaş caracteristic modernităţii, şi anume cel al constituirii unor instrumente capabile să creeze, să organizeze şi să emane forme moderne de cultură. (mai mult…)

Articol publicat pe platforma revistei Timpul (20 martie 2016).

În anii 1877-1878, cu toate că luase parte la un război de partea taberei învingătoare, România a avut nevoie de un for deliberativ (Cogresul de la Berlin) pentru a-i fi recunoscute „meritele” care să-i permită să facă parte din comunitatea politică internațională. Situația a fost similară și la nivel științific, România trebuind să intre și în comunitatea științifică internațională, nu doar prin persoane private, ci mai ales la nivel instituțional, printr-o autoritate națională reprezentativă. De aceea avea nevoie de o breaslă științifică care să valideze norme, metode și, nu în ultimul rând, oameni care s-au remarcat în domeniul culturii și al cercetării. (mai mult…)

Articol publicat pe Contributors (9 aprilie 2016)

Începând din anul școlar 2017-2018, învățământul gimnazial din România se va modifica. Decizia, influențată sau nu de tevatură publică din ultimii ani, a fost anunțată marți, 5 aprilie a.c., de ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Parcurgerea unor memorii din secolul al XIX-lea, cu caracter istoric, m-a pus pe gânduri cu privire la noul plan-cadru adoptat pentru învățământul gimnazial și la aplicabilitatea anumitor materii noi.

Citind memoriile lui Grigore Lăcusteanu (Amintirile colonelului Lăcusteanu, Humanitas, București, 2015), am descoperit câteva pasaje interesante referitoare la programa de studiu a Școlii Militare de ofițeri, care, conform autorului, a fost instituită în anul 1855-1856 de către domnitorul Valahiei, Barbu Știrbei (p. 230). Școala era destinată fiilor de militari, tinerii putându-se înscrie în jurul vârstei de 11-14 ani. Cel puțin așa rezultă din memoriile lui Gr. Lăcusteanu, fiul acestuia, Mihail Lăcusteanu, fiind născut în 1844 (p. 224) și devenind elev al școlii în 1858 (p. 235). Deși este vorba de o școală militară, materiile care se studiau în anii până la absolvire mi-au atras atenția, astfel că voi reda în continuare materiile de studiu, așa cum au fost consemnat de memorialist: 1) algebră și trigonometrie; 2) aritmetică; 3) arhitectură, poduri și șosele; 4) geometrie analitică și geodezie; 5) geometrie descriptivă; 6) geografie; 7) limba română; 8) limba franceză; 9) limba germană; 10) desen și caligrafie; 11) scrimă; 12) religie; 13) istorie; 14) artă militară; 15) istorie militară; 16) instucție de infanterie; 17) instrucție de cavalerie (pp. 231-232).

Trecând peste diferențele de epocă și de profilul școlii, ce se observă? În primul rând că există niște principii, direcții și preocupări caracteristice naturii umane, care nu pot fi eludate de nici o formă de deconstructivism la modă. Cunoașterea de sine, logica, elocința și însușirea unei profesii au fost și sunt țelurile oricărui parcurs cognitiv. (mai mult…)

Articol publicat pe Contributors (15 ianuarie 2016)

Conform unui clasament internațional al universităților (2015-2016), instituțiile de învățământ superior din România se plasează foarte prost. Primele cinci astfel de instituții, în funcție de locul ocupat în clasamentul mondial, sunt Universitatea Politehnică din București (loc 621), Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj (690), Universitatea din București (726), Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1007) și Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București (1076). Departajarea s-a făcut în urma contabilizării numărului de articole științifice (1), a impactului lor în comunitatea științitică, adică a numărului de citări științifice (2), ultimul criteriu fiind cel al colaborărilor internaționale (3). (mai mult…)