Articol publicat pe platforma reviste Timpul (6 iunie 2016)
Cu ocazia galei „Primăvara Magiştrilor“, desfăşurată vineri, 3 iunie a.c., în cadrul Festivalului Internaţional al Educaţiei de la Iași (2016), a avut loc o dezbatere cu tema „Valoare intelectuală în societatea contemporană”. Printre participanții la dezbatere s-a numărat și academicianul Bogdan C. Simionescu, unul dintre vicepreședinții Academiei Române. Cu această ocazia, acesta a ținut o alocuțiune despre implicarea intelectualilor în viața comunității. Pentru a înțelege rolul culturii, dar și pentru a-i acorda o mai mare pondere în societate, consider că astfel de mesaje sunt binevenite, de aceea voi reda în continuare câteva frânturi din cuvântarea sa.
Acadamicianul și-a dezvoltat ideea plecând de la alocuțiunea unuia dintre antevorbitori, care afirmase că, indiferent de cele ce se spun, Iașul va rămâne capitala culturală a României.
Acad. Bogdan C. Simionescu: „Da, Iașul a fost capitala culturală a țării. Este… cu multă bunăvoință, să spunem da, dar nu va fi dacă intelectualii Iașului nu vor coborî în cetate.
Ce ne lipsește cel mai mult în acest moment, după părerea mea, sunt modelele. Modelele pe care le vedem la televizor […] nu sunt modele pentru tineri. Noi ar trebui să fim modelele lor. Dar nu putem fi modele dacă stăm în birou, dacă stăm în laborator, dacă stăm în biblioteca, pentru că nu ne vede nimeni. Rămâne o operă după noi, da. Dar nu suntem modele.
[…] Presa scrisă, media, audiovizualul, majoritatea televiziunilor private, cu emisiunilor lor distractice, despre care ne spun că așa vrea publicul. Da, parțial este adevărat, dar publicul se și formează, încetul cu încetul, și presa trebuie să formeze publicul. Horațiu [Quintus Horatius Flaccus] spune că nu poți să dorești ceea ce nu cunoști. Dacă nu i-am dat emisiuni bune, cum să ceară emisiuni bune? E simplu: nu le cere. Se mulțumește cu ce are. Audiența trebuie să fie modelată și trebuie formată, iar noi [intelectualii] putem fi printre formatori.
Trebuie să contribuim la restabilirea unei scări autentice a valorilor. Scara valorilor a fost inversată, a fost contorsionată, a fost distrusă. Valoarea principală a devenit banul. Banul nu este o valoare! Societatea este măcinată de lipsa reperelor. Noi, [intelectualii], putem fi repere. Dacă vrem să o facem. Societatea este măcinată de neutralizarea valorilor autentice, prin avalanşa subculturii, prin implicarea insuficientă a elitelor. Nu putem spune că alţii sunt tot timpul vinovaţi, politicenii şi aşa mai departe. Dar noi?! Avem o obligaţie!
Eu personal cred în rolul intelectulaului autentic: de a educa, de a îndruma, de a-şi asuma menirea de a da tonul în societate, de a reacţiona public atunci când este necesar. Resemnarea nu este niciodată o soluţie! Înseamnă moartea unei naţiuni, până la urmă! Elita intelectuală trebuie să fie cât mai activă în societate, pentru a putea concura şi a putea depăşi şi a putea anihila avalanşa subculturii”. (autor: Remus Tanasă)