„Dacă este să scoatem în evidență un factor cultural de o forță specială, care a contribuit la colapsul progresiv al standardelor, suntem tentați să arătăm cu degetul imensa creștere de mobilitate, deopotrivă spațială și socială. Extincția, practic, a vieții sătești în zonele dezvoltate ale lumii a distrus organizarea spirituală a spațiului, chezașă a stabilității și încrederii erodate în tradiție, care înainte le furniza oamenilor o serie de norme etice de bază și credința într-o anumită ordine a lucrurilor care-i conferea sens vieții. Nu este nouă această observație. Mulți oameni au privit dezrădăcinarea ca pe un semn distinctiv al vremurilor noastre; acest foarte răspândit sentiment de nesiguranță, de absență a oricărui refugiu spiritual, și-a găsit în mod firesc o expresie ideologică sau filosofică. Ne dezbărăm de obiceiurile noastre mentale arhaice, <iraționale>, dar nu ca să pătrundem în slăvitul regat al raționalității, ci, dimpotrivă, ca să adoptăm noi obiceiuri, care desconsideră cu totul ideea de raționalitate.
Nu există cale de întoarcere la vechea ordine, cea nepătată; nici o nostalgie, oricât de puternică, nu va inversa cursul schimbării, nici nu-i va contracara efectele îngrijorătoare, poate chiar dezastruoase. Dar nevoie de certitudine și de Adevăr, de a cunoaște lumea cum este ea în realitate, nu se limitează la filosofi, nici nu a fost inventată de ei; este ceva uman, pur și simplu, o nevoie care, mai mult ca sigur, nu le va fi extirpată oamenilor niciodată.
Diverse plăgi ale civilizației noastre pot fi explicate prin pierderea sentimentului de siguranță spirituală. Printre ele se numără consumul de droguri, care le oferă oamenilor o senzației iluzorie și de scurtă durată că se reconciliază cu viața; de asemenea, amplificarea criminalității cu violență, simptom al refuzului de a-ți găsi un loc într-o anumită ordine pe care n-o simți ca fiind cu adevărat ordine. Fanatismul religios și căutarea unei satisfacții demne de toată mila, sub îndrumarea unor profeți grotești, intră tot aici”.
(Leszek Kolakowski, Despre relativismul nostru relativ, în Leszek Kolakowski, Este Dumnezeu fericit?, București, 2014, pp. 357-358)