Remus Tanasă

Un interviu pe care l-am acordat pentru Marginalia (4 martie 2019):

Întrebare: Ce este Russell Kirk Romania?

Răspuns: Russell Kirk România (RKR) constituie o inițiativă lansată și coordonată de mine, cu consimțământul Centrului Russell Kirk din SUA; obiectivul este răspândirea moștenirii intelectuale a lui Russell Kirk (1919-1994) în România, prin popularizarea ideilor și cărților gânditorului nord-american. În acest sens, până acum, au avut loc două dialoguri publice ce i-au avut ca invitați, în ordine cronologică, pe domnii Ioan Stanomir și Teodor Baconschi, ambele evenimente constituind etape de promovare a concursului de eseuri pe care RKR l-a lansat în octombrie 2018, cu ocazia centenarului nașterii lui Russell Kirk; din juriul ce va decide câștigătorii fac parte, pe lângă domnii Ioan Stanomir și Teodor Baconschi deja pomeniți, și domnii Simion-Alexandru Gavriș, Vlad Mureșan, Mihail Neamțu și Theodor Paleologu. (mai mult…)

Articol publicat pe Adevărul (22 februarie 2019)

Nu știu cum se face, dar mi se pare că superstiția se încăpățânează să reziste, ba chiar se modifică mereu, ca și cum anticorpii rațiunii ar fi mai tot timpul cu un pas în urmă. Mulți reprezentați de vază ai modernității și-au făcut o misiune din a extirpa superstiția din rândul semenilor, doar pentru ca superstiția să devină mai viguroasă ca niciodată, momentul cel mai „benefic” înregistrându-se în secolul al XX-lea, când superstiția, sub forma ideologiei, a căpătat putere de viață și de moarte, de libertate și de lagăr/gulag.

Opusul superstiției este rațiunea ancorată în viață; opusul ideologiei este realitatea. Cu toate acestea, în ultimele aproximativ trei secole, s-a putut constata o inversare a polilor. (mai mult…)

Publicistica aferentă anului 2018 urmează a fi urcată pe blog în curând…

Articol publicat pe Adevărul (8 noiembrie 2018).

7 noiembrie 2018, o dată ce trebuie reținută de toți concetățenii cu spirit civic și de inițiativă: Camera Deputaților, for decizional, a votat proiectul de lege cu privire la Autostrada Unirii, autostrada A8, Ungheni-Iași-Târgu Mureș.

De ce este o dată ce trebuie ținută minte? Pentru că, în sfârșit, după aproape trei decenii de la cădrea regimului comunist, un for parlamentar, a decis (pe hârtie) un proiect de investiții major și pentru cea de-a doua regiune istorică ce a fondat statul român modern. Ar fi vorba despre cel mai important proiect de investiții pentru a scoate Moldova, regiunea ce a sacrificat cel mai mult atât la 1859, cât și între anii 1916-1918, din întârzierea de dezvoltare economică, cu care s-a ales de voie de nevoie.

Anul Centenarului nu a găsit România unită, cel puțin din punct de vedere infrastructural. Nu credem că este normal, darâmite echitabil, ca Moldova, alături de Oltenia, să fie singurele regiuni fără vreun metru de autostradă, în condițiile în care, împărțirea bugetelor se face discreționar, net în defavoarea Moldovei.

Votul din Camera Deputaților nu înseamnă că autostrada este ca și construită. Nicidecum! Înseamnă că vigilența românilor cu spirit civic trebuie hrănită în continuare pentru monitoriza punerea în practică a legilor adoptate de forurile decizionale ale acestei țări. Precum „Moldova Vrea Autostradă” a mediatizat și a făcut presiuni publice pentru ca Autostrada Unirii (A8) să prindă formă, chiar dacă, momentan, doar legislativă, toată societatea civilă, nu doar cea din zona Moldovei, trebuie să se implice pentru ca factorii de decizie din România să respecte faptic ceea ce au aprobat din stilou.

„Moldova Vrea Autostradă” mulțumește tuturor celor implicați în reușita acestui prim pas înspre realizarea Autostrăzii Unirii, înspre o adevărata unire între regiunile istorice ale României! (Remus Tanasă)

Conservatorismul nord-american de până la căderea zidului Berlinului avea să capete consistență și direcție în anii ’50 ai secolului trecut, îndeosebi datorită activității a doi intelectuali, William F. Buckley și Russell Kirk. Dacă vocea mișcării conservatoarea a fost asigurată de revista National Reviewși de munca de coagulare din jurului acesteia, depusă de fondatorul/coordonatorul publicației, William F. Buckley, consistența i-a fost dată, fără dar și poate, de lucrarea lui Russell Kirk, The Conservative Mind: From Burke to Eliot. După cum afirma George H. Nash, autorul cărții The Conservative Intellectual Movement in America since 1945, odată cu apariția lucrării lui Russell Kirk, mișcarea conservatoare nord-americană a căpătat respectabilitate publică, tradiția intelectuală a conservatorismului nemaiputând fi obliterată.

Anul acesta, pe 19 octombrie, se împlinesc o sută de ani de la nașterea lui Russell Kirk. Cu acest prilej, Russell Kirk Româniași La Punkt, cu sprijinul Centrului Russell Kirk din Mecosta (SUA), lanseză concursul de eseuri dedicat centenarului nașterii gânditorului nord-american, intitulat Russell Kirk, conservatorismul și „lucrurile permanente”. Concursul este adresat liceenilor, studenților, tinerilor cercetători și, în general, celor pasionați de istoria ideilor. Premiile constau în recompense bănești și cărți scrise de Russell Kirk. Câștigătorii urmează a fi desemnați de un juriu format, în ordine alfabetică, de Teodor Baconschi, Alexandru-Simion Gavriș, Vlad Mureșan, Mihail Neamțu, Theodor Paleologu și Ioan Stanomir.

Concursul urmează a fi lansat în cadrul dezbaterii Russell Kirk și conservatorismul american: lecții și direcții, organizată de Alternativa Dreaptă și de Russell Kirk România în data de 18 octombrie, eveniment ce-i va avea ca invitați pe Ioan Stanomir și pe subsemnatul. (Remus Tanasă)

Articol publicat pe LaPunkt (20 iulie 2018)

Pe care autor v-ați dori să-l găzduiți în biblioteca personală pentru a vă reaminti, ori de câte ori este nevoie, că omul este o ființă a cărei natură poartă pecetea păcatului originar, deci o ființă ce are predispoziția de a se manifesta hedonist și căreia trebuie să i se aducă aminte constant că între bine și rău există o graniță subțire, trasată și salvgardată de experiența generațiilor din urmă.

Eu unul, îl găzduiesc, printre alții, pe Russell Kirk, și merg adesea la el ca să-mi amintească că „cea care ne oferă baza demnității umane și care ne învață că suntem mai mult decât niște maimuțe goale” este imaginația morală. (mai mult…)

Articol publicat pe Adevărul (24 iunie 2018).

Aș fi dori ca jocul de cuvinte din titlu să nu fie posibil, însă, din păcate, evoluția socio-politică din România îndrituiește folosirea celor doi termeni.

Partidul de la guvernare, și, odată cu el, întreaga țară, se află într-un impas. Mulți dintre oamenii partidului sau oamenii apropiați acestuia au avut sau au în continuare probleme cu legea. Se înțelege, cu încălcarea ei. Din acest motiv, de câțiva ani, PSD încearcă să spargă barierele existente, mai exact, să le elimine, modificând legi ca și cum ai schimba șosete. Doresc ca porțile spre căpătuială să nu mai fie întredeschise, ci de-a dreptul să le scoată din balamale și să le culce la pământ.

Opoziția, din convingere sau din inerție, a făcut cât a putut pentru a bloca asaltul asupra statului de drept. Agora virtuală a dat și încă dă și ea o mână de ajutor demersului opoziției, mobilizându-se fizic și organizând protestele binecunoscute. Atunci când unii dintre politicieni sunt de părere că „toți suntem egali, însă unii sunt mai egali decât alții”, natura simbiozei dintre opoziția parlamentară și protestatari este o chestiune secundară în ecuație. România se confruntă cu o dilemă serioasă: ori cu legea, ori împotriva ei; iar când vrei să schimbi legea ca să fii solidar în libertate cu cei din pușcării, este clar că te poziționezi împotriva legii. (mai mult…)