Categorie: Diverse

Dacă la această oră târzie a vieții mele privesc în urmă la deceniile pe care le-am parcurs, văd mai întâi câte motive am să mulțumesc. Îi mulțumesc în primul rând lui Dumnezeu însuși, Dătătorul oricărui dar bun, care mi-a dăruit viața și m-a călăuzit prin diferite momente de confuzie, ridicându-mă de fiecare dată când am început să alunec și redându-mi mereu lumina chipului Său. Privind retrospectiv, văd și înțeleg că până și porțiunile întunecate și obositoare ale acestui drum au fost pentru mântuirea mea și că tocmai în ele El m-a călăuzit bine.

Le mulțumesc părinților mei, care mi-au dat viață într-o perioadă dificilă și care, cu prețul unor mari sacrificii, cu iubirea lor mi-au pregătit o locuință minunată, care, ca o lumină clară, îmi luminează toate zilele până astăzi. Credința lucidă a tatălui meu ne-a învățat pe noi, copiii, să credem și, ca un indicator, a rămas mereu neclintită în mijlocul tuturor realizărilor mele științifice; devoțiunea profundă și marea bunătate a mamei mele reprezintă o moștenire pentru care nu voi putea niciodată să mulțumesc îndeajuns. Sora mea m-a asistat timp de zeci de ani cu altruism și cu grijă afectuoasă; fratele meu, cu luciditatea raționamentelor sale, cu fermitatea sa viguroasă și cu seninătatea inimii, mi-a netezit mereu calea – fără această constantă precedență și însoțire a lui, nu aș fi putut găsi calea cea bună. (mai mult…)

Să nu hoinărim pe cărările înfundate de literatura-maculatură și să evităm capcana Tatianei. Citiți, citiți, citiți, iar dacă citiți puțin, măcar citiți bine!

1. Erik von Kuehnelt-Leddihn, Monarhie și război, Ed. Contramundum, 2022, 296 p.

2. Gustave Thibon, Setea de absolut. Convorbiri cu Christian Chabanis, Ed. Spandugino, 2022, 160 p.

3. Rémi Brague, Modern cu moderație. Timpurile moderne sau inventarea unei înșelăciuni, Ed. Spandugino, 2022, 368 p.

4. Sonya Orfalian, Mărturii ale copiilor armeni. 1915-1922, Ed. Polirom, 2022, 224 p.

5. Ludwig von Mises, Socialismul. O analiză economică și sociologică, Ed. Institutul Ludwig von Mises România, 2022, 656 p.

Între 3 și 5 noiembrie a.c., a avut la București conferința internațională „Conservatism – The Right Alternative. Towards Security, Prosperity and Peace of European Nations”, organizată de European Conservatives and Reformists (grup din Parlamentul UEuropean). Cu această ocazie, am prezentat o comunicare în limba engleză intitulată „The Case for coherence: Conservatism between consensus and confusion”. 

În continuare redau câteva fragmente:

In the past years I’ve took my stand against the malversations of our time, especially regarding the marketplace of ideas. I think most of us agree that ideas have consequences and false ideas are less troubling than treacherous ones. While the former are easier to repel with stiff foresight and page after page of classic readings, the latter appeal to our worst side, to the diabolic imagination „which delights in the perverse and subhuman”, as Russell Kirk would describe it. (mai mult…)

*fragment din „Dezvoltarea rapidă” – Scrisoarea apostolică a suveranului pontif Ioan Paul al II-lea către responsabilii din comunicațiile sociale (24 ianuarie 2005), capitolul III – Schimbare de mentalitate și reînnoire pastorală.

În mijloacele de comunicare Biserica află un sprijin prețios pentru răspândirea evangheliei și a valorilor religioase, pentru promovarea dialogului și a cooperării ecumenice și interreligioase, precum și pentru a apăra acele principii solide care sunt indispensabile pentru zidirea unei societăți care să respecte demnitatea persoanei umane și să fie atentă la binele comun. Ea le utilizează bucuroasă pentru a furniza informații despre ea însăși și pentru a lărgi granițele evanghelizării, catehezei și formării, și consideră utilizarea lor ca un răspuns la porunca Domnului: „Mergeți în toată lumea și predicați evanghelia la toată făptura” (Mc 16,15).

Această misiune, desigur, nu este ușoară în această epocă a noastră, în care se răspândește convingerea că timpul certitudinilor a trecut în mod iremediabil: pentru mulți, omul ar trebui să învețe să trăiască într-un orizont al lipsei totale a sensului, al temporarului și al efemerului. În acest context, mijloacele de comunicare pot fi utilizate „atât pentru a proclama evanghelia, cât și pentru a o îndepărta de inima omului”. (mai mult…)

Text publicat de BookHub (7 iulie 2022).

În cadrul studiilor despre Orientul Mijlociu, începând cu primii ani ai mileniului al III-lea, istoria Imperiului Otoman se bucură de cea mai multă atenție, astfel că în momentul de față, istoria otomană constituie cea mai importantă preocupare științifică din cadrul acestui domeniu de cercetare. Merită pomenit că aceasta se datorează și muncii depuse de istoricul turc născut pe meleaguri românești și naturalizat în Statele Unite ale Americii, Kemal Haşim Karpat (1923-2019), unde a predat și a desfășurat o importantă activitate de cercetare.

Într-un asemenea context a apărut și lucrarea istoricului nord-american Douglas Arthur Howard (n. 1958), tradusă și publicată recent editura Polirom în cadrul colecției Historia. Profesor de istorie la Universitatea Calvin din Grand Rapids (Michigan, S.U.A.), cu un doctorat în studii uralice și altaice și specializat ulterior în istoria Turciei și a Imperiului Otoman, autorul a semnat numeroase articole pentru revistele de specialitate și a deținut funcția de redactor al „The Turkish Studies Association Bulletin” (actulamente „Journal of Ottoman and Turkish Studies Association”), publicând în 2001 lucrarea The History of Turkey, ajunsă în 2016 la a doua ediție. Astfel, în 2017, apare la Cambridge University Press A History of the Ottoman Empire, lucrarea publicată de curând în limba română de editura Polirom.

Cea mai importantă contribuție a lucrării lui Howard este prezentarea cronologică a evenimentelor, care începe cu nașterea unui mic emirat la granițele Imperiului Roman de Răsărit (Imperiul Bizantin), pe care treptat l-a scos de pe harta lumii, pentru ca în secolul XV și XVI să se transforme într-o mare putere mondială, iar în secolele următoare până la disoluție, să se confrunte cu marile puteri ale zonei și cu provocările aduse de modernitate. (mai mult…)

Ziarul Botoșăneanul, la inițiativa doamnei Florentina Toniță, a realizat o anchetă despre personalitatea și moștenirea lui Mihai Eminescu. Cu această ocazie am răspuns la patru întrebări. Vă invit să citiți interviul în rândurile de mai jos.

𝟭. Poet, prozator, gazetar. Unde l-ați așeza astăzi pe Eminescu, ce anume din opera lui vi se pare că ar zdruncina mai puternic societatea actuală?

R.T.: Polivalența lui Eminescu mă face să mă gândesc la poetul, criticul literar, eseistul, angajatul în bancă și laureatul Nobel Thomas Stearns Eliot. Dacă Eminescu ar fi fost poet de limba engleză, soarta literară i-ar fi surâs mai mult. Cred că mai toate punctele pe „i” ale lui Eminescu ar zdruncina sau cel puțin ar tampona societatea actuală, de la odele dedicate iubirii până la gazetăria politică. Romantismul său s-a manifestat atât literar cât și gazetăresc, patetismul său inflamându-se în poezie și în textele de opinie politică sau socială.

Ca istoric, îmi dau seama că paseismul, memoria selectivă și antisemitismul sunt năluci la fel de maligne în vremea lui Eminescu ca și în zilele noastre, mai ales că muza Clio le-a readus periodic la suprafață din zorii epocii moderne și până astăzi. (mai mult…)

Sâmbătă, 18 iunie 2022, la invitația Uniunii Armenilor din România, mă voi afla la Dumbrăveni (Sibiu) pentru a lua parte la un eveniment cultural de promovare a moștenirii armenilor din România. Evenimentul va fi alcătuit din trei părți, după cum urmează:

I. Vernisaj expoziție „Arta vestimentară armeană – Ceremonie și Tradiție”;

II. – Simpozion:

1. Preot Tibor Babota – Avedik Lukacsi. Inima ce bate peste vremi;

2. Prof. univ. dr. Tudor Sălăgean  – Considerații asupra patriomoniului armean din Transilvania;

3. Acs. dr. Remus Tanasă – „Chestiunea armeană”, context internațional și consecințe;

III. Concert DUDUK – Solist Gabriel Rafael Băleanu, în compania unui grup de muzicieni de la Filarmonica de stat „Banatul” Timișoara.

BookHub – Revista Evenimentelor Livrești și Culturale (ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783), la inițiativa lui Bogdan Caranfilof, a realizat o anchetă despre istoricul Nicolae Iorga. Cu această ocazie, am răspuns la trei întrebări. Vă invit să citiți interviul în rândurile de mai jos.

1. Ce relevanță credeți că are opera lui Nicolae Iorga în zilele noastre?

R.T.: Pentru a răspunde unei asemenea întrebări ar fi nevoie de foarte multe pagini, la umplerea cărora să contribuie specialiști din mai multe domenii, nu doar istorici „puri”, ci și literați, filosofi sau politologi. Spun aceasta pentru că vastitatea scrierilor lui Iorga este greu de cuprins fără comprehensiune interdisciplinară, darămite de integrat obiectiv în circuitul istoric internațional din timpul vieții savantului român. (mai mult…)

„O imagine face cât o mie de cuvinte”, iar înţelesurile unei imagini-simbol sunt multiple, fiindcă „suntem simboluri care sălăşluim în simboluri” [1]. De aceea, un stat, o instituţie, o persoană sunt caracterizate, poate, cel mai bine, prin stema sau blazonul lor.

Stema Sfântului Scaun

Stema Sfântului Scaun şi a Cetăţii Vaticanului, constând din cele două chei încrucişate unite printr-un şnur pe scut roşu şi tiara, este atestată din secolul XIV. Stema Cetăţii Vaticanului, ca stat suveran, a fost stabilită prin Tratatul din Lateran, din 1929, ale cărui articole au fost înglobate în 1947 în Constituţia Italiei.

Heraldica ecleziastică s-a dezvoltat odată cu heraldica generală, începând din secolul XII. Primele sigilii aveau forma „vesica piscis” [2] (sau de „mandorlă” [3]). În forma actuală, cu cele cinci elemente de astăzi (scut-chei-şnur-tiară-lambrechine) apare abia după două-trei secole. (mai mult…)

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Conciones latinae mvldavo. Predici latine în grai moldav, vol. I-III (vol. I: Predicile 1-32; vol. II: Predicile 33-56; vol. III: Predicile 57-86), scrisă de pr. Silvestro Amelio da Foggia OFMConv. Manuscrisul datat în anul 1725 a fost editat de prof. dr. Traian Diaconescu și este însoțit de un studiu introductiv realizat de Constantin Răchită, Radu Cucuteanu, Emanuel Grosu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 1855 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară.

Manuscrisul 2882 de la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, care conţine predicile lui Silvestro Amelio da Foggia, a făcut, de-a lungul timpului, obiectul mai multor cercetări, dar iniţiativa editării lui a aparţinut regretatului profesor Traian Diaconescu. Proiectul a debutat către finalul primului deceniu al secolului nostru cu transcrierea manuscrisului, efort la care au participat masteranzi şi doctoranzi de la Catedra de Limbi Clasice a Facultăţii de Litere de la Universitatea ieşeană, cu preocupări afine celor ale magistrului, fiecare dintre ei asumându-şi transcrierea mai multor predici din cele optzeci şi şase ale manuscrisului.

Date fiind atât dimensiunile textului, cât şi dificultăţile inerente unei astfel de întreprinderi, efortul de transcriere s-a întins pe durata câtorva ani, la capătul cărora textul rezultat urma să fie revizuit şi corectat. (mai mult…)