Categorie: Diverse

Interviu și material realizat de Florentina Toniță pentru Botoșăneanul:

– Domnule Remus Tanasă, dintru început vă invit acasă, în Botoșanii vechi, cu strada Iorga, aproape de care ați copilărit. Cu parfumul teilor eminescieni, cu oamenii de demult care v-au influențat și chiar format.

R.T.: Fără vreo nevoie deosebită de a epata, aș dori să încep amintindu-l pe Nicolae Iorga, un istoric de calibru international, un erudit cu o deschidere enciclopedică și, totodată, un redutabil polemist; o viața de om presărată deopotrivă cu momente de grandoare și deșertăciune. De mic copil știam că a fost un om de vază al țării, o ilustră personalitate a urbei, ce nu putea fi decât un exemplu de seriozitate sapiențială pentru orice tânăr studios. Aceasta nu înseamnă că tarele lui Iorga sunt de trecut cu vederea, sfârșitul tragic, din păcate, trăgându-i-se și din cauza caracterului său bătăios.

 

– Ce alte locuri și chipuri din Botoșaniul natal mai purtați și astăzi lângă inimă? (mai mult…)

Chiar dacă în România se citește puțin, este bine să ne păzim de capacana Tatianei sau de leii papițoilor-dresori; dacă citim, măcar să nu hoinărim pe cărările înfundate de literatura-maculatură. Din acest motiv, îndrăznesc să recomand cinci cărți în limba română apărute în anul recent încheiat:

1) Andrei Vieru, Elogiul frontierelor. Mic tratat de libertate, Ed. Humanitas, 2021, 292 p.;

2) Orlando Figes, Europenii. Trei vieti si formarea unei culturi cosmopolite in in Europa secolului al XIX-lea, Ed. Polirom, 2021, 456 p.;

3) Miklos Vetö, Jean-Pierre Batut, Jean Hauser, Benoît Bayle, Etienne Grenet, Paternitatea. Patru eseuri și o introducere, Ed. Ratio et Revelatio, 2021, 104 p.;

4) Irving Babbitt, Eseuri antiromantice, Ed. Contra Mundum, 2021, 224 p.;

5) Isaiah Berlin, Lemnul strâmb al omenirii. Capitole din istoria ideilor, Ed. Humanitas, 2021, 408 p.

Vezi și recomandările pentru 2020.

Din perspectivă heraldică, adică al studiului stemelor de orice fel (o preocupare eminamente europeană şi eminamente creştină), compunerea stemelor eclesiastice urmează aceleaşi reguli ca şi stemele laice.

Conform regulilor heraldice, stema unui papă trebuie să cuprindă un scut în care urmează să fie reprezentate mobilele, respectiv figurile heraldice. Deasupra scutului sunt plasate cheile sfântului Petru (una de aur, alta de argint, legate între ele de un cordon roşu), tiara papală, respectiv mitra papală. În partea inferioară a scutului, în exterior, este plasată deviza (motoul) în limba latină, exprimând concis idealul şi programul vieţii misionare şi pastorale a purtătorului stemei.

Cele două chei (cheile împărăţiei), potrivit heraldicii pontificale, (mai mult…)

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului. Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare.

România a evoluat mult în ultimele două decenii. Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989. Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului. (mai mult…)

Sursa: Ercis

Conform comunicatului de presă al Episcopiei Romano-Catolice de Iași, la 30 septembrie a.c., Papa Francisc l‑a numit episcop auxiliar pentru Dieceza de Iaşi pe Monseniorul Petru Sescu. Joi, 11 noiembrie a.c., va fi hirotonit episcop de către PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi.

Din curriculum vitae din arhiva Episcopiei Romano-Catolice de Iași, aflăm că Monseniorul Petru Sescu s-a născut la Săbăoani, judeţul Neamţ, la data de 3 aprilie 1965. A urmat şcoala generală în satul natal, iar din 1979 a studiat la Liceul „Roman Vodă” din Roman. A absolvit apoi Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi (1983-1991). A fost hirotonit preot la Roma de către Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, la 26 mai 1991.

Descrierea stemei episcopului Petru Sescu (sursa: Ercis, autor: Pr. Iosif Dorcu)

Potrivit tradiţiei heraldice a Bisericii Catolice, stema unui episcop este în mod obişnuit compusă din: (mai mult…)

Rousseau este considerat, în general, drept cel mai influent scriitor al ultimelor două secole. Despre Lordul Acton se spune că ar fi afirmat, cu o doză de exagerare, că „Rousseau a produs mai multe efecte cu stiloul său decât Aristotel, Cicero, Sf. Augustin sau Sf. Toma din Aquino sau decât orice alt om care a trăit vreodată”. În orice caz, această butadă trebuie să fie interpretată în lumina a ceea ce spunea Madame de Stael: „Rousseau nu a inventat nimic, dar a dat foc la tot.” Ideile sale principale au fost anticipate cu prisosință, în special în Anglia. Aceste idei și-au găsit publicul țintă în rândul clasei de mijloc, care în secolul XVIII începea să câștige rapid putere și prestigiu, devenind de atunci dominantă.

Perspectiva rousseauistă asupra vieții a continuat să domine, cu multe modificări de suprafață, desigur, dar fără ca majoritatea oamenilor să chestioneze serios presupozițiile sale. În realitate, a discuta despre Rousseau înseamnă a pune în discuție principalele probleme ale vieții contemporane în literatură, politică, educație și, mai presus de toate, în religie. Nu este surprinzător din acest punct de vedere că reputația și scrierile sale au fost de la început și până în prezent un soi de teren de luptă internațional. (mai mult…)

Mesager de pace, înfăptuitor de uniune, dascăl de civilizație și, mai ales, corifeu al religiei lui Cristos și întemeietor al vieții călugărești în Occident: acestea sunt justele motive ale preamăririi Sfântului Benedict, abate. La prăbușirea Imperiului Roman, ajuns la epuizare, în timp ce unele regiuni ale Europei păreau să cadă în întuneric, iar altele erau încă lipsite de civilizație și de valori spirituale, el a fost cel care, printr-un efort constant și asiduu, a făcut să se nască pe acest continent al nostru aurora unei noi ere. În principal el și fiii săi au dus progresul creștin prin intermediul crucii, al cărții și al plugului în rândul populațiilor răspândite de la Mediterană până în Scandinavia, din Irlanda până pe șesurile Poloniei (cf. AAS 39 [1947], p. 453). (mai mult…)