Conciones latinae mvldavo/Predici latine în grai moldav

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Conciones latinae mvldavo. Predici latine în grai moldav, vol. I-III (vol. I: Predicile 1-32; vol. II: Predicile 33-56; vol. III: Predicile 57-86), scrisă de pr. Silvestro Amelio da Foggia OFMConv. Manuscrisul datat în anul 1725 a fost editat de prof. dr. Traian Diaconescu și este însoțit de un studiu introductiv realizat de Constantin Răchită, Radu Cucuteanu, Emanuel Grosu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 1855 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară.

Manuscrisul 2882 de la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, care conţine predicile lui Silvestro Amelio da Foggia, a făcut, de-a lungul timpului, obiectul mai multor cercetări, dar iniţiativa editării lui a aparţinut regretatului profesor Traian Diaconescu. Proiectul a debutat către finalul primului deceniu al secolului nostru cu transcrierea manuscrisului, efort la care au participat masteranzi şi doctoranzi de la Catedra de Limbi Clasice a Facultăţii de Litere de la Universitatea ieşeană, cu preocupări afine celor ale magistrului, fiecare dintre ei asumându-şi transcrierea mai multor predici din cele optzeci şi şase ale manuscrisului.

Date fiind atât dimensiunile textului, cât şi dificultăţile inerente unei astfel de întreprinderi, efortul de transcriere s-a întins pe durata câtorva ani, la capătul cărora textul rezultat urma să fie revizuit şi corectat. Periodic, unele dintre cele mai reuşite transcrieri au fost publicate în diferite numere ale Buletinului istoric, revistă a Departamentului de Cercetare Istorică al Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi, susţinătoare a demersului de editare a unui text important, printre altele, şi ca sursă de documentare a activităţii misionare din Moldova coordonate de Congregaţia De Propaganda Fide.

Ţinând cont de mizele textului, profesorul Traian Diaconescu intenţiona să publice Conciones Latinae Muldavo… însoţite de studii lingvistice (privitoare la lexic, morfologie, sintaxă) care să surprindă atât caracteristicile acelui stadiu al limbii române pe care textul lui Silvestro Amelio da Foggia îl reflectă, cât şi particularităţile grafiei latine pe care misionarul a adoptat-o pentru pasajele traduse în grai moldav. Din păcate, grabnica dispariţie a profesorului Traian Diaconescu, către finele anului 2019, a lăsat proiectul nefinalizat: transcrierile predicilor nu au mai beneficiat nici de emendările şi uniformizările necesare, nici de studiile mult aşteptate.

Conştienţi de obiecţiile pe care un specialist sau un lector atent le-ar putea aduce unui text perfectibil, am decis publicarea lui în stadiul în care se află, din două motive: pentru importanţa covârşitoare pe care fragmentele Muldavo ale predicilor o au pentru studiul istoriei limbii române şi pentru a nu lăsa să se piardă acest prim efort de abordare paleografică a unui text inedit.

Am respectat împărţirea în trei volume aşa cum a intenţionat regretatul profesor, menţionând la începutul fiecăruia numele celor care au contribuit substanţial la transcrierea predicilor. De asemenea, în interiorul volumelor am grupat textul predicilor pe coloane, separând fragmentele latine de traducerea lor în grai moldav (chiar dacă în manuscris ele sunt redate alternativ) şi păstrând în subsol, neschimbate, notele celor care au realizat transcrierea.

Rămas într-o fază intermediară, textul unora dintre predicile transcrise prezintă imperfecţiuni şi inadvertenţe, motiv pentru care am considerat oportun să redăm în volume şi facsimilele paginilor de manuscris: buna rezoluţie a copiilor le va permite celor interesaţi să consulte direct textul misionarului franciscan, să compare şi, eventual, să corecteze transcrierea propusă.

În lipsa studiilor pe care le avea în vedere iniţiatorul proiectului, am considerat necesar să însoţim această primă ediţie cu un nou studiu introductiv, care urmăreşte să vină în sprijinul cititorului şi să clarifice câteva aspecte ale compilaţiei operate de franciscan.

Regretul de a nu putea propune o ediţie finalizată şi atent revizuită a omiliilor lui Silvestro Amelio (… olim Praefectus…) e temperat de speranţa că, chiar şi aşa, în această formă, textul va reuşi să reanime interesul pentru studiul manuscrisului şi va constitui un punct de plecare pentru analize viitoare, în special din perspectiva istoriei limbii române şi a adoptării grafiei latine, care rămân, fără îndoială, adevăratele provocări ale acestei colecţii de predici.

 

Contextul istoric în care Silvestro Amelio da Foggia a activat în Moldova

După bătălia de la Stănileşti[1] şi plecarea lui Dimitrie Cantemir din principat, Moldova a rămas în voia învingătorilor. Distrugerile care au urmat nu au ocolit nici misiunile, atât iezuită, cât şi franciscană. Felix Antonius Zauli, prefect din 1695, care mutase reşedinţa misiunii franciscane la Iaşi şi fusese numit vicar general al episcopului de Bacău Stanislao Bieganski, a fost constrâns de împrejurări să se refugieze la Esztelnek, localitate din Transilvania unde minoriţii aveau un seminar. Antonius Zauli a solicitat Congregaţiei De Propaganda Fide să fie retras din misiune şi l-a propus ca înlocuitor pe Alexander Fisher, care a fost numit prefect la finele lui 1711. Un nefericit accident a făcut ca Alexander Fisher să îşi piardă viaţa în 1716, iar Congregaţia l-a numit din nou ca prefect pe F. Antonius Zauli. După alţi trei ani ca prefect şi după 24 de ani ca misionar, în 1719, Zauli a părăsit definitiv Moldova, trimiţând secretarului Congregaţiei De Propaganda Fide, pentru a fi tipărite, o Evangelia Dominicalia şi un Catehism pe care le redactase în limba localnicilor pentru uzul misionarilor şi al credincioşilor[2]. La conducerea misiunii i-a urmat Silvestro Amelio da Foggia (Silvester Damelio). Acesta ajunsese în Moldova împreună cu alţi doi confraţi (Augustinus Victori şi Mathias Rawski), ca urmare a solicitării lui Alexander Fisher din primele luni ale mandatului său ca prefect, iar în fruntea misiunii s-a remarcat printr-o conştiinciozitate aparte, încercând în repetate rânduri, prin descrieri realiste ale dificultăţilor cu care se confrunta şi ale situaţiei dramatice din teritoriu, să obţină un sprijin mai eficient şi mai adecvat din partea Congregaţiei. La încheierea mandatului său, în 1721, a fost numit prefect Giovanni Francesco Bossi. Reîntors în Italia, în 1726 cere să se întoarcă printre „valahii din Ungaria şi Transilvania”[3], invocând în acest sens o foarte bună cunoaştere a limbii localnicilor. Argumentul nu era nici un simplu pretext, nici o exagerare, Silvestro Amelio fiind realizatorul unui Catehism, al unui Glosar italiano-moldav şi al unei colecţii de predici Conciones Latinae MuldavoCatehismul şi Glosarul se află, alături de unele formule pentru administrarea Sfintelor Taine, de unele rugăciuni comune şi de Patimile Mântuitorului după cei patru evanghelişti, în manuscrisul Ms. AGO Conv. Mss. S/XX-A-3 (D30, cu 166 pagini) din Archivio della Curia Generalizia dei Minori Conventuali[4]Glosarul – şi, în general, manuscrisul (databil 1719, deci de la începutul mandatului ca prefect al lui Silvestro Amelio) –, a fost editat de Giuseppe Picillo[5] şi a făcut obiectul unor studii şi cercetări[6]Catehismul, consideră profesorul Gheorghe Chivu, reia „într-o copie fidelă Catehismul lui Vito Piluzio”[7] (Katekismo Kriistinesko, publicat la Roma în 1677), care, de fapt, reunea fragmente din Catehismul (Catechismus szau Summa Kredinczei Katholicsest R.P. Petri Canisii, cu prima ediţie la Lugoj, 1648) iezuitului Gheorghe Buitul (care reproducea Catehismul lui Petrus Canisius) şi din Dottrina Cristiana (prima ediţie 1598, dar textul a cunoscut un număr impresionant de reeditări şi traduceri) a cardinalului Roberto Bellarmino[8].

De o importanţă capitală pentru istoria limbii române sunt Predicile sau, cum le intitulează autorul, Conciones Latinae Muldavo (Predici latine în grai moldav). Ele sunt conservate la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, în manuscrisul 2882, ce conţine 916 pagini în care, exceptând pagina de titlu şi următoarea (ocupată cu un avertisment Ad lectores urmat de o dedicaţie către Vincentius Maria de Comitibus/Vincenzo Conti, Ministrul General de atunci al Franciscanilor Conventuali), sunt înşiruite optzeci şi şase de predici. (Constantin Răchită, Radu Cucuteanu, Emanuel Grosu)

Note:

[1] Pentru mai multe date contextuale, vezi Emil Dumea, Istoria Bisericii (secolele XVI-XXI), Editura Sapientia, Iaşi, 2015; Idem, Istoria Bisericii Catolice din Moldova, Editura Sapientia, Iaşi, 2006; Idem, Catolicismul în Moldova în secolul al XVIII-lea, Editura Sapientia, Iaşi, 2003, şi Series chronologica Praefectorum Apostolicorum Missionis Fr. Min. Conv. in Moldavia et Valachia, durante saec. XVII et XVIII […], a fr. Bonaventura Murariu OMConv […] exarata, Typis Polyglottis Vaticanis, MCMXXXX.

[2] Vezi Emil Dumea, Catolicismul în Moldova în secolul al XVIII-lea, Editura Sapientia, Iaşi, 2003, p. 71.

[3] Ibidem, p. 72; vezi şi Teresa Ferro, „Din morfologia verbului în Conciones de Silvestro Amelio”, traducere din limba italiană de Nicolae Mocanu, Dacoromania, serie nouă, I, nr. 1-2, Cluj-Napoca, 1994-1995, p. 253, n. 7.

[4] Teresa Ferro, art. cit., p. 251, n. 2.

[5] G. Picillo, Il Glossario italiano-muldavo di S. Amelio (1719). Studio filologico-linguistico e testo, Catania, 1982.

[6] G. Picillo, „Il manoscritto romeno di Silvestro Amelio (1719). Osservazioni linguistiche”, Studii şi Cercetări Lingvistice, XXXI, 1980, pp. 11-30; C. Tagliavini, „Alcuni manoscritti rumeni sconosciuti di missionari cattolici italiani in Moldavia (sec. XVIII), Studi rumeni, Roma, IV, 1929-1930, pp. 91-126; O. Densuşianu, „Manuscrisul românesc al lui S. Amelio din 1719”, Grai şi suflet, I, 1923-1924, pp. 286-311 etc.

[7] Gheorghe Chivu, „Misionarii italieni şi normele vechii române literare”, în Limbă şi literatură. Repere identitare în context european, vol. I, Editura Universităţii din Piteşti, 2006, p. 45.

[8] G. Piccillo, „Note sulla «lingua valacha» del Katekismo Kriistinescko di Vito Piluzio”, Studii şi Cercetări Lingvistice, XXX, nr. 1, ianuarie-februarie, 1979, pp. 31-46; „Le fonti della Dottrina Cristiana tradotta in lingua valacha da Vito Piluzio (1677)”, Revue de Linguistique Romane, Tome 56, Strasbourg, 1992, pp. 495-507.

Volumele pot fi achiziționate accesând saitul www.librariasapientia.ro.

Sursa: Editura Sapientia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.