Autor: R.T.

Articol publicat pe Adevărul (2 septembrie 2017).

Acum o sută de ani, conducerea de stat a României, în frunte cu regele, se retrăgea la Iaşi, în timp ce Bucureştiul era ocupat de armatele Puterilor Centrale. Totodată, armata română respingea trupele feldmareşalul Ludwig von Mackensen, care încercau să spargă frontul pentru a pătrunde în Moldova şi astfel să determine capitularea părţii încă libere a statului român, a cărui inimă bătea la Iaşi, „capitala rezistenţei până la capăt”, după cum avea să fie numită urbea Iaşilor datorită rolului jucat în timpul Primului Război Mondial. Însă, la Mărăşti, la Mărăşeşti şi la Oituz, armata română a reuşit să ţină pe loc ofensiva trupelor germane, evitând astfel ocuparea întregii ţări. Totuşi, a urmat capitularea semnată la Buftea, apoi, cu puţin timp înainte de încheierea conflagraţiei mondiale, România a reintrat în război alături de Antanta, iar sistemul internaţional de tratate de la Versailles a recunoscut actele istorice din 1918, prin care regiunile istorice locuite majoritar de români s-au unit cu regatul României. A venit al Doilea Război Mondial, în urmă căruia URSS-ul a anexat Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, astfel că în ajunul Centenarului Unirii, România arată altfel decât la sfârşitul anului 1918. (mai mult…)

Articol publicat pe Adevărul (23 iulie 2017).

Răspândirea internetului și a rețelelor de „socializare” a permis transmiterea și multiplicarea informației în asemenea manieră, încât agora publică a căpătat și valență virtuală. Oamenii din ziua de astăzi sunt doar la un clic „distanță” de a afla despre un eveniment curent, la fel cum tot la aceeași „distanță” se află față de posibilitatea de a modifica tendențios evenimentul (și orice informație aferentă acestuia), pentru a-l (re)pune în circulație pe piața ideilor.

Simpla semnalizarea a unei informații pe rețelele de „socializare”, riscă să provoace reacții de aprobare sau de indignare, care, de cele mai multe ori, se concretizează prin comentarii mai mult sau mai puțin părtinitoare, mai mult sau mai puțin partizane. Nu toate comentariile sunt deplasate, însă, adesea, impresia „privitorului” de pe margine este că cei implicați se ceartă. La o scară mai mare, „privitorul” realizează că se află în fața unui fenomen de amploare, acela al polemicii prin comentarii.

Forma scrisă, maniera „nu importă cum” și tendința de a-ți da cu părerea într-o sumedenie de domenii, ridică bariera incomprehensiunilor, cea a inexactităților și, în cele din urmă, cea a infatuării. (mai mult…)

Articol publicat pe LaPunkt (9 aprilie 2017).

Pe fondul globalizării, dar și pe fondul degringoladei tranziției, limba română a ajuns să fie influențată de cultura cea mai viguroasă a epocii și de limba aferentă acesteia. Dacă până înspre Primul Război Mondial limba de circulație internațională a fost cea franceză, de atunci și până în zilele noastre, a fost și este limba engleză (îndeosebi engleza nord-americană). Astfel, precum în secolul al XIX-lea în cazul neologismelor provenite din limba franceză, în zilele noastre sunt firești cele provenite din limba engleză.

Pe lângă neologismele necesare pentru a da o mai mare precizie limbii și pentru a asigura coerența discursului adaptat la context, (mai mult…)

Articol publicat pe platforma revistei Timpul (26 martie 2017)

Între 21 și 23 martie a.c., economistul francez Serge Latouche a fost prezent la București pentru o serie de dezbateri și evenimente publice. Dând curs invitației Editurii Seneca Lucius Annaeus, economistul francez s-a întâlnit de trei ori cu publicul românesc: pentru a vorbi despre măsurile sustenabile în afaceri, pe 21 martie la Institutul Francez, și despre „deteriorarea garantată”, pe 22 martie la Universitatea de Arhitectura „Ion Mincu”, și pentru a-și prezenta cele două cărți traduse în limba română (Deteriorare garantată. Eseu despre obsolescența programată, ed. Seneca Lucius Annaeus, 2017; Mic tratat de decreștere senină, ed. Seneca Lucius Annaeus, 2016), pe 23 martie la Seneca Anticafe.

Doctor în economie, profesor pensionat al Universității Paris-Sud (Paris XI), Serge Latouche este cunoscut la nivel mondial ca unul dintre animatorii contemporani ai teoriei descreșterii[1]. Aceasta se opune teoriei creșterii economice fără limite, luând naștere în urma fuziunii unor elemente de critică la adresa economiei, elemente de natură culturalistă și de natură ecologistă. Cu alte cuvinte, este vorba despre o teorie care dorește să ofere un model alternativ societății consumului, în a cărui centru se află homo oeconomicus. (mai mult…)

Articol publicat pe Contributors (15 ianuarie 2017)

Evenimentele politice din 2016 induc într-o stare de neliniște pe o mare parte dintre observatori. Nu sunt una dintre persoanele care consideră că evenimentele politice majore de anul trecut sunt într-atât de perfide încât să ne dea peste cap viețile de la o zi la alta, deoarece, după cum nu cred în salvaționismul demagogic, nu cred nici în alarmismul discursiv.

Ceea ce totuși mă preocupă pentru anii viitori este gradul ridicat de narațiuni prefabricate în anticamera conspirației, adică de idei, concepte și rețete relevate de acea parte a minții umane mai puțin obișnuită cu predispoziția analitică, toleranța dialogală, cotidianitatea și mondenitatea non-adversative. (mai mult…)

Articol publicat pe Adevărul (3 decembrie 2016)

Corneliu Coposu a fost un simbol al unei generații de politicieni care nu a reușit să-și pună amprenta asupra destinului României din cauza vicisitudinilor epocii în care a trăit, al unei generații care a avut nenorocul de a se intersecta cu traiectoria unei mari puteri, Uniunea Sovietică, și de a sta în calea loviturilor de cnut ale unei ideologii inumane, comunismul.

Cu toate acestea, „fermintate(a) în concepții și refuzul de a tranzacționa principii” au reprezentat  forma mentis-ului lui Corneliu Coposu. Drept urmare, a făcut mulți ani de închisoare pentru crezul său. Astfel, dacă în timpul vieții nu i s-a permis să aibă vreo influență asupra celor tineri și neexperimentați, destinul său constituie un exemplu grăitor pentru posterioritate. (mai mult…)

Articol publicat pe platforma revistei Timpul (14 noiembrie 2016)

Joi, 10 noiembrie a.c., în Sala „B.P. Haşdeu” a Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Iaşi, profesorul universitar și directorul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, Gheorghe Cliveti, și-a lansat volumul România şi „alianţele germane” (1879-1914). În deschiderea lansării, au luat cuvântul trei importanți specialiști ai istoriei moderne, academicianul Alexandru Zub, profesorul universitar Mihai Cojocariu și cercetătorul științific din cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, Dumitru Vitcu. (mai mult…)

Articol publicat pe platforma revistei Timpul (24 octombrie 2016)

În zilele de 21 și 22 octombrie a.c., la Iași, a avut loc simpozionul „150 de ani de la instaurarea monarhiei în România: istorie, cultură, patrimoniu”. Manifestarea științifică a fost organizată de Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” Iași din cadrul Academiei Române – filiala Iași, de asociația „Est- Democrația”, de asociația „Noua Junime” și de Primăria Iași, în parteneriat cu Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Complexul Muzeal „Moldova” Iași – Muzeul Unirii și Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Iași.

Evenimentul a fost dedicat împlinirii a 150 de ani de la instituirea monarhiei constituționale în România și a 135 de ani de la proclamarea Regatului. (mai mult…)

Articol publicat pe Adevărul (28 septembrie 2016)

Moldova are nevoie şi vrea autostradă!

O constatare care, în nici într-un caz, nu este un slogan electoral sau o viitoare cocardă politicianistă, ci un subiect de dezbatere publică mereu amânat.

Tocmai din acest motiv, societatea civilă, îndeosebi cea din regiunea istorică Moldova, trebuie să propună agendei politice din următorii ani o temă de discuţie care interesează atât instituţiile de la Bruxelles, cât mai ales pe cele de la Bucureşti. Este inadmisibil că Moldova nu deține un singur kilometru de autostradă din 1989 și până astăzi!

Numai că societatea civilă a regiunii Moldova este prea puţin implicată în promovarea unei dezbateri naţionale asupra carenţelor infrastructurale. Inerţia societăţii civile se datorează lipsei unor campanii locale de informare asupra imperativului unor căi de comunicaţii terestre capabile să asigure o legătură fermă între graniţa de est şi cea de vest a Uniunii Europene. O excepție ar fi inițiativa civică „Moldova vrea Autostradă”, însă capacitatea acesteia de a defășura o campanie de informare susținută este redusă. (mai mult…)