Categorie: Diverse

Iată recomandările mele de lectură în limba română pentru anul pe cale să se încheie:

1) Alexandru Zub, 𝑂𝑝𝑟𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑠̦𝑖 𝑟𝑒𝑧𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑠𝑢𝑏 𝑟𝑒𝑔𝑖𝑚𝑢𝑙 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑠𝑡. 𝐹𝑟𝑎𝑔𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑟𝑖𝑢𝑚 𝑖𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑐𝑜-𝑚𝑒𝑚𝑜𝑟𝑖𝑎𝑙, Ed. Fundația Academia Civică, 2020, 664 p.;
2) Jaques Maritain, 𝐷𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑜𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̦𝑖 𝑙𝑒𝑔𝑒𝑎 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙𝑎̆, Ed. Galaxia Gutenberg, 2020, 118 p.;
3) Nicolás Gómez Dávila, 𝑀𝑎𝑟𝑔𝑖𝑛𝑎𝑙𝑖𝑖 𝑙𝑎 𝑢𝑛 𝑡𝑒𝑥𝑡 𝑖𝑚𝑝𝑙𝑖𝑐𝑖𝑡, Ed. Limes, 2020, 196 p.;
4) Nuccio Ordine, 𝑈𝑡𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑖𝑛𝑢𝑡𝑖𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 – 𝑀𝑎𝑛𝑖𝑓𝑒𝑠𝑡, Ed. Spandugino, 2020, 208 p.;
5) Richard M. Weaver, 𝐼𝑑𝑒𝑖𝑙𝑒 𝑎𝑢 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑒𝑐𝑖𝑛𝑡̦𝑒, Ed. Anacronic, 2020, 256 p.

La Anacronic a apărut o carte radicală, un manifest conservator lipsit de orice concesie și complezență față de lumea modernă și față de avansurile sale tehnologice, care sunt numite la un moment dat – într-un mod cât se poate de grăitor -”eflorescența splendidă a descompunerii”.

E vorba de cartea profesorului american Richard M. Weaver, Ideile au consecințe (Ideas Have Consequences), apărută la Chicago în 1948, într-o epocă în care rănile încă deschise ale războiului resuscitau vechiul scepticism față de natura umană, punând vremelnic în umbră etosul progresist. În această nouă ambianță, tânărul profesor de retorică și literatură engleză, scria o carte neobișnuită, propunându-și să traseze, nici mai mult nici mai puțin, decât declinul dramatic al omului occidental din ultima jumătate de mileniu. În viziunea sa, o alegere ideatică greșită produsă către finele Evului Mediu avea să conducă civilizația occidentală pe drumul unui materialism radical, îndepărtând-o de adevăratele surse ale creativității sale. (mai mult…)

I. INTRODUCERE

1. Dezvoltarea comunicațiilor sociale la care asistăm astăzi presupune mai mult decât o simplă revoluție tehnologică, o reevaluare completă a percepției oamenilor despre lumea înconjurătoare, verificând și exprimând astfel această înțelegere. Accesul permanent la imagini și idei, precum și transmiterea lor rapidă, de la un continent la altul, au consecințe, atât pozitive, cât și negative asupra dezvoltării psihologice, morale și sociale a persoanelor, a structurii și funcționării societății, a schimburilor culturale, asupra percepției și transmiterii de valori, idei universale, ideologii și convingeri religioase. [1]

În cursul deceniului care s-a scurs, adevărul acestor afirmații a devenit și mai frapant. Astăzi nu trebuie prea multă imaginație pentru a ne înfățișa planeta ca pe o rețea mondială fremătând de transmisii electronice, o planetă care intercomunică la adăpostul liniștii pe care o conferă universul. Problema etică este de a ști dacă acest lucru contribuie la dezvoltarea autentică a persoanei umane și dacă ajută indivizii și popoarele să fie fideli destinului lor transcendent. (mai mult…)

Elita României: Istoricul Remus Tanasă, un reper al elitismului din timpurile noastre

autor: Ramona Sandrina Ilie

Remus Tanasă este doctor în Istorie la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A absolvit Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității de Studii din Perugia (licență, 2011; masterat, 2013) și Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (licență, 2008). Este publicist și coordonatorul Centrului Russell Kirk România.

Pentru cei care nu îl cunosc, Remus Tanasă este nu doar un nume care știe să pună elegant punctul pe „I” în anumite publicații cu greutate din România, ci este și un istoric remarcabil, o prezență elegantă, sclipitoare, apărută parcă din alte timpuri în acestea, puse pe rapid și dizolvare. Remus Tanasă este din timpurile vechi, boeme, în care manierele, cuvântul și fapta aveau o valoare deosebită în societate, iar societatea era un pilon important. (mai mult…)

Ziua de 12 octombrie a fost decretată de către Parlamentul României ca Ziua alfabetului, limbii şi culturii armene. Încă un prilej de a ne mândri cu străvechea limbă armeană, de a o păstra şi de a o transmite generaţiilor viitoare.

Alfabetul armean a fost creat de genialul fiu al poporului armean, arhimandritul  Mesrop Maştoţ, în anul 405, alfabet cu care scriem şi citim până în zilele noastre. (mai mult…)

Deschizînd impresionantul volum Patrimoniul Academiei Române. Donatori şi donaţii 1860-19481, cu 1086 pagini, am avut plăcuta surpriză să-l găsesc printre cei peste 300 de donatori pe ilustrul jurist, armeanul Grigore M. Buiucliu. Acest volum a apărut la 76 de ani, după prima ediție: Acte de fundaţiune (1932) şi cuprinde donatori în­ce­pînd cu anul 1860, cînd funcţiona predecesoarea Academiei Române – Societatea Literară Română. (mai mult…)

„Antimodernii” nu sunt inamicii modernităţii şi nici ai modernismului. Nu sunt, cu atât mai puţin, tradiţionalişti. Sunt, de fapt, adevăraţii moderni.

Cartea lui Antoine Compagnon restructurează reprezentarea noastră despre istoria modernă a culturii europene şi despre câţiva dintre protagoniştii ei. Ea repune în valoare figuri pe care o concepţie îngustă despre modernitate le-a delegitimat şi le-a depreciat. Mizând pe nuanţe şi pe ambivalenţe, Compagnon respinge maniheismul apartenenţelor (sau atribuirilor) ideologice, subminează siguranţa gândirii binare.

Antoine Compagnon a primit pentru acest volum Premiul „Pierre-Georges Castex” al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice şi Premiul de Critică al Academiei Franceze. (Editura Art, Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Rollande Barthe)

Fragment dintr-un interviu realizat în 2016 de Adina Diniţoiu pentru Observator Cultural:

Au trecut deja 11 ani de la apariţia Antimodernilor (în 2016)… Acum pregătiţi o nouă ediţie şi aţi scris o nouă prefaţă. În noul context cultural, politic şi social francez, în condiţiile unui reviriment al dreptei în ultimii ani, ce aţi schimba legat de acest concept al „antimodernilor“? (mai mult…)

Documentul final al Marii Adunări Naţionale din Moldova (27 august 1989)

Întrunită pentru întâia oară în istoria postbelică a poporului nostru, la un moment de răscruce al Istoriei, când politica de democratizare şi transparenţă au creat condiţii prielnice pentru o exprimare liberă a dezideratelor şi voinţei popoarelor, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ a Moldovei declară:

În decurs de veacuri, în Istoria sa de o măreţie şi un tragism fără asemănare în această parte a Europei, înfruntând numeroase invazii, suportând împărţiri imperiale şi imperialiste, poporul nostru a tins totdeauna spre suveranitate statală, libertate naţională şi progres. Vieţuind de milenii aici, românii moldoveni sunt, împreună cu românii din Muntenia şi Transilvania, descendenţi ai geto-dacilor romanizaţi. (mai mult…)