Documentul final al Marii Adunări Naţionale din Moldova (27 august 1989)
Întrunită pentru întâia oară în istoria postbelică a poporului nostru, la un moment de răscruce al Istoriei, când politica de democratizare şi transparenţă au creat condiţii prielnice pentru o exprimare liberă a dezideratelor şi voinţei popoarelor, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ a Moldovei declară:
În decurs de veacuri, în Istoria sa de o măreţie şi un tragism fără asemănare în această parte a Europei, înfruntând numeroase invazii, suportând împărţiri imperiale şi imperialiste, poporul nostru a tins totdeauna spre suveranitate statală, libertate naţională şi progres. Vieţuind de milenii aici, românii moldoveni sunt, împreună cu românii din Muntenia şi Transilvania, descendenţi ai geto-dacilor romanizaţi.
Organizaţiile statale întemeiate în evul mediu pe întreg teritoriul de raspândire a românilor în Transilvania, Muntenia şi Moldova, au fost supuse, pe parcursul secolelor, diferitor atacuri expansioniste din partea vecinilor mai puternici. În 1775, Imperiul Habsburgic rupe din trupul Statului Moldovenesc partea de nord, pe care o numeşte Bucovina. În 1812 Imperiul Rus anexează în mod nelegitim ţinutul dintre Prut şi Nistru, asupra căruia extinde în mod artificial denumirea de Basarabia.
Consolidarea conştiinţei de neam a avut drept consecinţă unirea în 1859 a principatelor Moldova şi Muntenia într-un singur stat — România. Românii din Basarabia, aflaţi sub ocupaţia Imperiului Ţarist, şi-au căpătat statalitatea şi suveranitatea abia în decembrie 1917 prin formarea Republicii (Democratice) Moldoveneşti. La 27 martie 1918, în conformitate cu dreptul popoarelor la autodeterminare proclamat de Rusia Sovietică şi ţinând cont de noile realităţi istorice — crearea Ucrainei independente, guvernul Republicii Populare (Democratice) Moldoveneşti, Sfatul Ţării, decide prin vot unirea Basarabiei cu România. În acelaşi an se unesc cu România Bucovina şi Transilvania, aflate până la acea vreme în supuşenia Imperiului Austro-Ungar.
În urma tranzacţiei dintre Stalin şi Hitler din august 1939, la 28 iunie 1940 Basarabia şi nordul Bucovinei (care nu aparţinuse niciodată Rusiei sau Ucrainei) sunt încorporate forţat în componenţa URSS Organizarea la 2 august 1940 a RSS Moldoveneşti n-a fost un act al înfăptuirii drepturilor fireşti ale poporului nostru la suveranitate, dat fiind faptul că prerogativa deciziilor politice, economice, sociale şi culturale a aparţinut şi continuă să aparţină organelor centrale. În hotarele RSSM n-au fost incluse nordul Bucovinei, judeţele Hotin, Ismail, Chilia şi Cetatea Albă, ce aparţinuseră Moldovei anexate, ele fiind în mod nelegitim transmise RSS Ucrainene.
În consens cu politica de democratizare şi de instaurare a unor relaţii echitabile între naţiuni şi în conformitate cu dreptul inalienabil al fiecărui popor de a-şi determina de sinestătător soarta sa, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ hotărăşte:
1. Suveranitatea naţional-statală a RSSM trebuie să fie realizată pe deplin. În acest scop e necesar să fie elaborată şi discutată de întregul popor o nouă Constituţie a republicii, care ar fixa şi garanta în prevederile ei principiile suveranităţii:
- dreptul inalienabil al republicii de a fi stăpân şi de a se folosi de întreaga sa avuţie naţională: pământul, apele, aerul, resursele naturale, valorile financiare şi alte resurse aflate pe teritoriul ei;
- pe teritoriul RSSM să acţioneze doar legile adoptate sau rectificate de Sovietul Suprem al republicii;
- în vederea îmbunătăţirii continue a condiţiilor de trai ale populaţiei, depăşirii crizei ecologice, RSSM să-şi dirijeze de sine stătător complexul social, economic, formarea bugetului, finanţelor, creditul bănesc, conducerea comerţului, politica vamală şi de impozite;
- activitatea economică a tuturor întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor, inclusiv cele unionale, aflate pe teritoriul republicii să fie reglementată de legislaţia RSSM;
- de competenţa RSSM ţine asigurarea securităţii statului, menţinerea ordinii publice, relaţiile cu străinătatea, reprezentanţa în organizaţiile internaţionale, organizarea serviciului militar, activitatea în domeniile de ştiinţă, cultură, învăţământ, ecologie ş.a.;
- RSSM reglementează migraţia, în care scop e prevăzută cetăţenia republicii, asigurarea tuturor drepturilor şi libertăţilor politice şi sociale acestor cetăţeni;
- limbii naţiunii care dă denumirea republicii i se acordă statutul de limbă de stat.
RSSM îşi rezervă dreptul de a ieşi din componenţa URSS. Acest drept este realizat pe baza voinţei poporului, în conformitate cu prevederile Constituţiei republicii.
2. Suveranitatea statului şi a poporului înseamnă şi dreptul la istorie, în care scop e necesar:
- să fie reevaluată şi oglindită în lumina adevărului istoria poporului nostru, din cele mai vechi timpuri până astăzi;
- să fie restabilite: numele istoric al poporului nostru, pe care el l-a purtat de-a lungul veacurilor — drept care ne stau mărturie cronicile şi letopiseţele, documentele istorice din perioada modernă şi contemporană, cât şi mărturiile clasicilor marxism-leninismului — numele de ROMÂN şi denumirea limbii lui — LIMBA ROMÂNĂ;
- să fie repuse în drepturile lor însemnele naţionale ale poporului nostru: drapelul tricolor (albastru — galben — roşu) şi stema istorică a Moldovei (capul de zimbru, cu streaua, cuprinsă între coarne, soarele de partea dreaptă şi luna — la stânga);
- să se revină la tradiţiile şi obiceiurile neamului nostru, la sărbătorile lui naţionale şi la formele tradiţionale de manifestare a voinţei poporului în momentele de răscruce ale istoriei — MARILE ADUNĂRI NAŢIONALE, statornicite la noi începând cu Adunarea din CÂMPIA DREPTĂŢII în 1457, când ţara l-a legiferat la domnie pe Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Originea şi trecutul comun, unitatea lingvistică şi culturală ale populaţiei din RSR şi RSSM determină necesitatea unor înlesniri suplimentare pentru cetăţenii RSR şi RSSM în vederea garantării liberei treceri a frontierelor de stat, îndeosebi în zilele de sărbătorire în ambele republici a evenimentelor şi personalităţilor istorice şi culturale comune. În scopul facilitării contactelor culturale e imperios necesar să se intervină pe lângă guvernul R.S.R. în vederea deschiderii consulatului RSR în RSSM şi al RSSM în R.S.R.
Nu există drept la istorie fără restabilirea dreptăţii istorice. În acest scop guvernul RSSM de comun acord cu guvernul Ucrainei trebuie să purceadă la examinarea problemei retrocedării RSS Moldoveneşti a teritoriilor incluse în mod nelegitim în componenţa RSS Ucrainene în 1940.
Un stat şi un popor suveran nu sunt în drept să-i lase în voia soartei pe conaţionalii care, în urma unei politici migraţioniste aberante, în urma unei politici de deznaţionalizare constantă promovate în timpul stalinismului şi al stagnării, s-au stabilit cu traiul în diverse regiuni ale URSS, fiind astăzi lipsiţi de condiţiile cele mai elementare de dezvoltare a culturii lor naţionale. În acest scop e necesar ca guvernul republicii:
- să determine şi să cerceteze sub toate aspectele raioanele şi localităţile situate în afara graniţelor RSSM, locuite compact de moldoveni, iar rezultatele acestor investigaţii să fie date publicităţii;
- să determine ajutorul material şi spiritual, de care au nevoie moldovenii din afara republicii pentru a se menţine ca entitate naţională;
- să intervină pe lângă organele de resort în vederea asigurării populaţiei moldoveneşti în afara hotarelor RSSM cu grădiniţe, şcoli, cluburi, publicaţii în limba maternă;
- să creeze toate condiţiile necesare care ar garanta repatrierea tuturor moldovenilor basarabeni şi a urmaşilor lor care manifestă o atare dorinţă, asigurându-li-se dreptul prioritar de a se stabili cu traiul în localităţile Moldovei. De aceste înlesniri trebuie să se bucure şi moldovenii basarabeni care locuiesc în afara URSS, şi reprezentanţii altor grupuri etnice, originari din Basarabia.
3. Un stat suveran şi democratic nu-şi poate organiza în mod normal viaţa social-politică fără adoptarea unei legi cu privire la alegeri care ar asigura:
- dreptul tuturor formaţiunilor obşteşti, colectivelor de muncă, adunărilor alegătorilor la locul de trai de a-şi propune propriii lor candidaţi;
- drepturi egale pentru toţi cetăţenii republicii, indiferent de locul de trai, de apartenenţa lor la vreo organizaţie obştească sau socialpolitică. Dreptul de a alege aparţine numai cetăţenilor în baza circumscripţiilor electorale. Alegerile au loc pe baza dreptului de vot universal, egal, direct şi secret. Numai respectarea acestor principii democratice ar permite formarea unui parlament democratic la alegerile viitoare.
4. Recunoscând contribuţia esenţială a Bisericii în opera de edificare a culturii naţionale, în procesul de educare şi perpetuare a preceptelor morale sănătoase, în purificarea şi desăvârşirea spirituală a omului, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ se exprimă hotărât pentru înfăptuirea cât mai grabnică a autonomiei Bisericii Moldoveneşti şi crearea condiţiilor pentru pregătirea cadrelor naţionale în biserică, lucru fără de care suveranitatea statală şi naţională n-ar fi deplină.
5. Suveranitatea naţional-statală a RSSM presupune crearea condiţiilor pentru înfăptuirea autonomiei culturale a populaţiei găgăuze şi garantarea tuturor drepturilor concetăţenilor de alte naţionalităţi pentru libera lor afirmare etnoculturală.
Numai înfăptuirea până la capăt, prin cuget şi conştiinţă curată a năzuinţelor poporului nostru spre suveranitate, libertate naţională şi progres, va crea condiţii pentru lichidarea completă a urmărilor stalinismului şi a stagnării, pentru curmarea nedreptăţilor care s-au săvârşit în decurs de veacuri pe acest multpătimit pământ al Basarabiei. Numai astfel se va putea instaura aici un climat favorabil de convieţuire în prietenie şi colaborare a reprezentanţilor tuturor naţiunilor şi naţionalităţilor, care în virtutea vremurilor s-au stabilit aici.
Această clipă grea şi măreaţă a venit prin însăşi voinţa de fier a istoriei, care e de neînlăturat. Ea cere să ne ridicăm la înălţimea problemelor pe care le-a pus, să ne pătrundem de importanţa lor, şi luminaţi de propriile noastre conştiinţe să purcedem la realizarea lor în numele copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri.
Trăiască statul naţional independent şi suveran — singura chezăşie a unui viitor sigur şi demn al neamului nostru!
Frontul Popular din Moldova, 27 august 1989, Chișinău
Declarația de Independență a Republicii Moldova (27 august 1991)
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere și democratice,
AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru și statalitatea sa neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale;
CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului național de la 1775 și 1812 ca fiind în contradicție cu dreptul istoric și de neam și cu statutul juridic al Țării Moldovei , acte infirmate de întreaga evoluție a istoriei și de voința liber exprimată a populației Basarabiei și Bucovinei;
SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru;
LUÎND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declarațiile lor consideră înțelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul URSS și Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio și cer lichidarea consecințelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat și de Conferința internațională „Pactul Molotov-Ribbentrop și consecințele sale pentru Basarabia” prin Declarația de la Chișinău, adoptată la 28 iunie 1991;
SUBLINIIND că fără consultarea populației din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, ocupate prin forță la 28 iunie 1940, precum și a celei din RASS Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al URSS, încălcînd chiar prerogativele sale constituționale; a adoptat la 2 august 1940 „Legea URSS cu privire la formarea RSS Moldovenești unionale”, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniței între RSS Ucraineană și RSS Moldovenească”, acte normative prin care s-a încercat, în absența oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii și apartenența noii republici la URSS;
REAMINTIND că în ultimii ani mișcarea democratică de eliberare națională a populației din Republica Moldova și-a reafirmat aspirațiile de libertate, independență și unitate națională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naționale de la Chișinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 și 27 august 1991, prin legile și hotărîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat și reintroducerea alfabetului latin, 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, și schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;
PORNIND de la Declarația suveranității Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, și de la faptul că populația Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale URSS, la referendumul asupra menținerii URSS;
ȚINÎND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa și în lume de democratizare, de afirmare a libertății, independenței și unității naționale, de edificare a statelor de drept și de trecere la economia de piață:
REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei ONU, Actului final de la Helsinki și normelor de drept internațional;
APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrșirii unui act de justiție, în concordanță cu istoria poporului nostru, cu normele de morală și de drept internațional,
PROCLAMĂ solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populații a Republicii Moldova și în fața întregii lumi:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ȘI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ȘI VIITORUL FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ȘI NĂZUINȚELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAȚIUL ISTORIC ȘI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAȚIONALE.
În calitatea sa de STAT SUVERAN și INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:
SOLICITĂ tuturor statelor și guvernelor lumii recunoașterea independenței sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, și își exprimă dorința de interes comun cu țările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relații diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internațional și practicii existente în lume în această materie.
ADRESEAZĂ Organizației Națiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizația mondială și în agențiile sale specializate;
DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki și la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa și la mecanismele sale:
CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupație a acesteia și să retragă trupele sovietice de pe teritoriul național al Republicii Moldova;
HOTĂRĂȘTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituția, legile și celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;
GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale și a libertății politice ale tuturor cetățenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparținînd grupurilor naționale, etnice, lingvistice și religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki și ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Adoptată la Chișinău, de Parlamentul Republicii Moldova, la 27 august 1991