Descrierea stemei Papei Francisc

Din perspectivă heraldică, adică al studiului stemelor de orice fel (o preocupare eminamente europeană şi eminamente creştină), compunerea stemelor eclesiastice urmează aceleaşi reguli ca şi stemele laice.

Conform regulilor heraldice, stema unui papă trebuie să cuprindă un scut în care urmează să fie reprezentate mobilele, respectiv figurile heraldice. Deasupra scutului sunt plasate cheile sfântului Petru (una de aur, alta de argint, legate între ele de un cordon roşu), tiara papală, respectiv mitra papală. În partea inferioară a scutului, în exterior, este plasată deviza (motoul) în limba latină, exprimând concis idealul şi programul vieţii misionare şi pastorale a purtătorului stemei.

Cele două chei (cheile împărăţiei), potrivit heraldicii pontificale, sunt un simbol al puterii date sfântului Petru şi succesorilor săi de către Isus Cristos, aşa cum stă scris în Evanghelia după sfântul Matei: „Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri” (Mt 16,19).

Tiara papală semnifică demnitatea de suveran pontif, de cap suprem al Bisericii. Folosită efectiv până în vremea papei Paul al VI-lea (1963-1978), va fi înlocuită ulterior de mitra papală.

De regulă, stema pe care şi-o aleg suveranii pontifi transmite o serie de simboluri ce fac referire la modul de a vedea viaţa şi de a trăi credinţa, revelând laturi ale personalităţii şi conţinând elemente indicative pentru programul pontifical.

Suveranii pontifi preiau în stema papală simbolurile pe care le folosiseră deja în stemele lor anterioare (de episcop, arhiepiscop şi cardinal) şi îşi compun blazonul papal ordonând aceste elemente, eventual, în mod diferit şi adăugând, cum este firesc, simbolurile specifice noii demnităţi.

Stema papei Francisc poate fi descrisă în limbaj heraldic astfel: scut de azur, cu un soare stilizat de aur, cu 32 de raze, încărcat cu monograma IHS surmontată de o cruce cu baza în bara orizontală a literei H, totul roşu, susţinut de trei cuie negre, plasate în bandă, pal şi bară, totul acompaniat la bază de o stea de aur cu opt raze, la dreapta şi de o floare de nard, de aur, răsturnată şi aşezată în bandă, la stânga. Deasupra scutului este aşezată mitra pontificală şi cheile încrucişate, cea de aur (plasată „în bandă”) şi cea de argint (plasată „în bară”), unite de un cordon roşu. În partea inferioară a scutului, în exterior, se află deviza papei Francisc: Miserando atque eligendo (L-a privit cu milostivire şi l-a ales).

Semnificaţia figurilor heraldice din scut este următoarea: soarele stilizat de aur, încărcat cu monograma lui Cristos, surmontată de o cruce cu baza în bara orizontală a literei H, totul roşu, susţinut de trei cuie negre, plasate în bandă, pal şi bară, reprezintă emblema ordinului Societatea lui Isus (iezuit), ordinul de provenienţă al papei Francisc, steaua o simbolizează pe Fecioara Maria, iar floarea de nard îl indică pe sfântul Iosif.

Deasupra scutului sunt simbolurile demnităţii pontificale: mitra şi cheile încrucişate de aur şi argint, unite de un cordon roşu.

Deviza papei Francisc, „Miserando atque eligendo”, provine din Omiliile sfântului Beda Venerabilul (672-735) care, comentând pasajul evanghelic al chemării sfântului Matei, a scris: „Vidit ergo Iesus publicanum et quia miserando atque eligendo vidit, ait illi Sequere me” (A văzut Isus un vameş şi, fiindcă l-a privit cu milostivire şi l-a ales, i-a spus: „Urmează-mă!”). Alegerea acestei devize a fost făcută de papa Francisc în amintirea chemării sale la viaţa consacrată, eveniment care a avut loc cu ani în urmă (atunci când tânărul Jorge Bergoglio avea 17 ani), chiar în sărbătoarea sfântului Matei.

autor: prof. dr. Anton Coşa, sursa: ERCIS

Descrierea de pe saitul Vaticanului

Partea structurală

În trăsăturile esenţiale, Papa Francisc a decis să păstreze stema sa anterioară, aleasă încă de la consacrarea sa episcopală şi caracterizată de o simplitate liniară.

Partea structurală albastră este surmontată de simbolurile demnităţii pontificale, egale cu acelea voite de predecesorul Benedict al XVI-lea (mitra situată între cheile încrucişate de aur şi de argint, unite de un cordon roşu). În partea de sus este emblema ordinului de provenienţă a Papei, Societatea lui Isus: un soare strălucitor şi înflăcărat încărcat de literele, în roşu, IHS, monograma lui Cristos. Litera H este surmontată de o cruce; la extremitate, cele trei cuie în negru.

În partea de jos se află steaua şi floarea de nard. Steaua, după o veche tradiţie heraldică, o simbolizează pe Fecioara Maria, mama lui Cristos şi a Bisericii; în timp ce floarea de nard îl indică pe sfântul Iosif, patron al Bisericii universale. De fapt în tradiţia iconografică hispanică, sfântul Iosif este reprezentat cu o ramură de nard în mână. Punând în partea structurală aceste imagini, Papa a intenţionat să exprime propria evlavie deosebită faţă de Fecioara Preasfântă şi Sfântul Iosif.

Motoul

Motoul Sfântului Părintre Francisc este luat din Omiliile sfântului Beda Venerabilul, preot (Om. 21: CCL 122, 149-151), care, comentând episodul evanghelic al chemării sfântului Matei, scrie: „Vidit ergo Iesus publicanum et quia miserando atque eligendo vidit, ait illi Sequere me” (A văzut Isus un vameş şi de vreme ce l-a privit cu sentiment de iubire şi l-a ales, i-a spus: Urmează-mă).

Această omilie este un omagiu adus milostivirii divine şi este reprodusă în Liturgia Orelor din sărbătoarea sfântului Matei. Ea îmbracă o semnificaţie deosebită în viaţa şi în itinerarul spiritual al Papei. De fapt, în sărbătoarea sfântului Matei din anul 1953, tânărul Jorge Bergoglio a experimentat, la vârsta de 17 ani, într-un mod cu totul deosebit, prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu în viaţa sa. Ca urmare a unei spovezi, şi-a simţit atinsă inima şi a simţit coborârea milostivirii lui Dumnezeu, care cu privire de iubire duioasă, îl chema la viaţa călugărească, după exemplul sfântului Ignaţiu de Loyola.

Odată ales episcop, ES Monseniorul Bergoglio, ca amintire a acestui eveniment care a marcat începuturile consacrării sale totale lui Dumnezeu în Biserica sa, a decis să aleagă, ca moto şi program de viaţă, expresia sfântului Beda miserando atque eligendo, pe care a voit s-o reproducă şi în propria stemă pontificală.

Sursa: Vatican.va, traducere pr. Mihai Pătraşcu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.