Italianul Giuseppe Mazzini a fost unul dintre intelectualii cei mai influenţi ai scenei politice şi diplomatice din secolul al XIX-lea. Fiind un adept convins al principiului naţionalităţilor, acesta considera că o construcţie europeană alcătuită din naţiuni democratice trebuia să înlocuiască inechitabila „ordine europeană” stabilită la Viena în 1815 de către coaliţia de state care a învins Franţa lui Napoleon Bonaparte.
Pentru ca aceasta să se întâmple, era nevoie de o revoluţie europeană care să permită colaborarea revoluţionarilor din toate colţurile continentului împotriva „capetelor încoronate” care se împotriveau dorinţei de autodeterminare naţională a popoarelor. Revoluţionarii trebuiau să conlucreze în folosul tuturor naţionalităţilor în speranţa trasării unei hărţi europene a statelor-naţionale.
În Principatele Române, principala grupare dispusă să adere la planurile mazziniene a fost cea a liberalilor radicali conduşi de I.C. Brătianu şi de C.A. Rosetti. Astfel se face că, la începutul anului 1863, doi emisari ai Partidului Acţiunii Italian, Giuseppe Guerzoni şi Giacinto Bruzessi (1), au fost trimişi în Europa Orientală, la Belgrad şi la Bucureşti, pentru a supraveghea eventualele operaţiuni de forţă dar mai ales pentru a încerca să convingă pe români şi pe maghiari să colaboreze.
Mazzini avea să-i adreseze lui C.A. Rosetti o scrisoare de recomandare pentru cei doi ofiţeri, text pe care îl redăm în continuare:
„Domnule,
Cei doi ofiţeri aducători ai acestor rânduri sunt acreditaţi de Partidul Acţiunii Italian, de Garibaldi şi de mine. Ei merită încredere deplină.
Momentele sunt grave pentru naţionalităţi. Trebuie ca ele să se înţeleagă şi să acţioneze în acord.
Nu sunteţi voi, fraţii noştri de două ori, prin neam şi prin crez politic, cei care puteţi lipsi la această chemare.
Binevoiţi să-i ascultaţi aşadar.
Al vostru frate,
Joseph Mazzini” (2)
1) Ştefan Delureanu, Mazzini şi românii în Risorgimento, Editura Paideia, Bucureşti, 2006, p. 125.
2) Giuseppe Mazzini, Scritti editi ed inediti, vol. XLV, Cooperativa Tipografico-Editrice Paolo Galeati, Imola, 1937, p. 211-212.
Remus Tanasă
frati masoni … bleah
C.A. Rosetti a facut parte din Masonerie insa te pot asigura ca Mazzini nu a fost niciodata mason. A fost carvunar, dar aia a fost o alta organizatie secreta care la un moment dat „a rivalizat” cu Masoneria.
Revenind la Mazzini, acesta nu a facut parte niciodata din Masonerie desi in imaginarul colectiv a trecut drept mason. Asta pt ca la moartea sa, Masoneria „l-a facut” membru onorific. In aceasta privinta sper sa aduc o raza de lumina pentru publicul romanesc pasionat de istorie. Pana atunci iti recomand sa citesti, in masura in care intelegi italiana, cartea lui Giovanni Belardelli intitulata „Mazzini”. Este ultima lucrare, in ordine cronologica (2010), care prezinta adevarul despre pretinsa apartenenta a lui Mazzini la Masonerie.