„În viziunea acestor remarcabili politicieni democrat-creştini – veritabili ‘Părinţi fondatori’ ai Europei unite [Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer] – federalizarea continentului, integrarea naţiunilor europene după modelul cultural al unităţii în diversitate nu era decât aplicarea, atât la nivel regional cât şi naţional şi internaţional, a principiilor personalismului comunitar de inspiraţie creştină[1] (preluat din doctrina socială a Bisercii Catolice).
În miezul acestei tentative unice de reconstrucţie politică stătea redefinirea teoretică şi practică a relaţiilor dintre individ, societate, stat, precum şi a relaţiilor dintre state. Ambiţia programului era ca în cadrul unei noi versiuni de capitalism democratic şi economie socială de piaţă (concept democrat-creştin, iar nu socialist!) să evite extremele periculoase atât ale individualismului ultra-liberal anarhic, cât şi ale colectivismului socialist centralizator, reţinând însă preocuparea legitimă a liberalismului pentru libertatea, iniţiativa şi creativitatea individuală, precum şi angajamentul deopotrivă legitim al socialismului pentru justiţia socială. Ideii de libertate exaltate în liberalism şi celei de egalitate idolatrizate în socialism, doctrina socială a Bisericii Catolice şi cea creştin-democrată ca viziune a unui ‘umanism integral’ (Maritain) le opune ca principiu integrator cu valoare absolută demnitatea ontologică a oricărei fiinţe umane în calitate de ‘chip al lui Dumnezeu’ (imago Dei).
Dar demnitatea umană e cea care autentifică libertatea şi egalitatea reală. Scopul normativ al societăţii este, de aceea, asigurarea demnităţii fiinţei umane împotriva perversiunilor atât ale libertăţii cât şi ale egalităţii: libertinajul anarhic şi egalitarismul nivelator.”
[1] Jean Lacroix, Le personalisme, sources, fondement, actualité, Lyon, 1981 şi Roberto Papini (dir.), L’apporto del personalismo alla costruzione dell’Europa, Milano, 1981.
*fragment de Ioan I. Ică jr., Europa politicului, Europa spiritului, în Radu Carp (coord.), Dimensiunea religioasă a unui proiect politic, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2005, p. 27-28.