„Nu vom reclădi civilizaţia pe scară mare. Nu este o întâmplare faptul că, în general, este de găsit mai multă frumuseţe şi omenie în viaţa popoarelor mici şi că printre cele mari întâlneşti mai multă fericire şi mulţumire în măsura în care s-au ferit de flagelul ucigător al centralizării. În nici un chip nu vom păstra democraţia sau nu îi vom spori virtuţile, dacă întreaga putere şi majoritatea deciziilor importante sunt de competenţa unei organizaţii mult prea vaste pentru a fi urmărită în funcţionarea ei sau înţeleasă pe deplin de omul obişnuit. Nicăieri nu a funcţionat bine democraţia fără o doză considerabilă de autoguvernare locală, ce slujeşte drept şcoală de pregătire politică atât pentru oameni, în general, cât şi pentru viitorii lor conducători. Numai când munca în funcţii publice poate fi învăţată şi exersată rezolvând probleme cu care majoritatea oamenilor sunt familiarizaţi, în care acţiunea este ghidată mai curând de conştiinţa existenţei aproapelui, decât de vreo cunoaştere teoretică a nevoilor altor oameni, omul obişnuit poate juca un rol în afacerile publice, fiind că ele ţin de lumea pe care o cunoaşte. Acolo unde sfera măsurilor politice devine atât de largă încât cunoaşterea necesară este posedată exclusiv de birocraţie, imboldurile creatoare ale persoanei private trebuie abandonate.
Vom câştiga cu toţii dacă putem crea o lume adecvată existenţei statelor mici. Dar cei mici îşi pot păstra independenţa în sfera naţională, cât şi în cea internaţională numai în cadrul unui veritabil sistem legal care să le garanteze că anumite reguli sunt în mod invariabil aplicate şi că forul care are puterea de ale impune nu poate folosi această putere în nici un alt scop. […] Niciodată nu vom împiedica abuzul de putere, dacă nu suntem pregătiţi să limităm puterea într-un fel care, din când în când, poate, de asemenea, să împiedice folosirea ei în scopuri dezirabile.
[…] Ţelul nostru nu trebuie să fie nici un suprastat omnipotent, nici o asociaţie laxă de «naţiuni libere», ci o comunitate de naţiuni alcătuite din oameni liberi. Rezolvarea care se apropie va fi prilejul de a arăta că am fost sinceri şi că suntem pregătiţi să acceptăm aceleaşi restricţii aduse libertăţii noastre de acţiune ca şi cele pe care, în interesul comun, socotim că este necesar să le impunem altora.” (Friedrich August Hayek, Drumul către servitute, Humanitas, Bucureşti, 2006, pp. 259-260)