Articol publicat pe LaPunkt (8 noiembrie 2017).
Mintea contemporanilor a atins un punct fără precedent în istoria omenirii, și anume, cel în care însăși realitatea a devenit o artă, prin… încondeiere. Nu, nu sunt prea generos cu laurii aduși minții contemporane, căci, cum altfel ar putea fi înțeleasă încercarea cogeneraționalilor de a da o altă interpretare unor constante prezente în viața ființei umane încă de la începuturile omenirii. Unii din zilele noastre încearcă să ne convingă că realitatea este diferită față de ceea ce afirmă evidențele biologice sau antropologice. Demersul nu se bazează pe argumente empirice, ci pe „probe”… discursive.
Mai pe scurt, unii încearcă să înfățișeze realitatea după bunul plac, folosindu-se de mișcările încheieturii de mână, ducând condeiul din punctul A în punctul B, în funcție de scopul urmărit. Își închipuie că dacă scurtcircuitează logica prin sofisme, realitatea va deveni alta. Nici pe departe, căci aceasta aceasta este demonstrabilă experiențial, nicidecum experimental. Or, unii vor neapărat ca realitatea să poată fi încadrată conform anumitor scheme, după care ar trebui să se desfășoare diferitele activități ale sferei umane.
Acest tip de oameni sunt cei a căror viziune de viață este modelată de ideologie. Cei în cauză, nemulțumiți de cele din jurul lor, caută paliative, alunecând dinspre rațiune spre nălucință. Aparenta iminență a remediului face ca, la un moment dat, propria viziune societală să fie urmărită cu zel religios, considerându-se că aceasta este singura care ar putea aduce fericirea societății, care ar putea aduce raiul pe pământ. De cele mai multe ori, schema ideologică este infirmată de realitate, iar atunci se încearcă modelarea realității conform ideologiei. Și cum altfel decât prin reinterpretarea realității și prin etichetarea negativă a celor care refuzau să vadă albul roșu și vicersa!
La fel au procedat și naziștii, și comuniștii. La fel se pare că procedează și cerberii „corectitudinii politice”. Căci, atunci când încerci să disociezi actul biologic al gravidității de termenul „femeie” și să-l asociezi celui de „oameni”, nu înseamnă decât că vrei să aduci realitatea la nivelul propriul deziderat ideologic (vezi sursa informație: The Times). Motivația că nu se dorește discriminarea transexualilor nu se susține, căci este un dat biologic faptul că doar femeile pot fi gravide și că ființa umană se naște fie femeie, fie bărbat, schimbarea sexului fiind posibilă doar în mintea problematică a celor ce fac asemenea experimente pe propria piele sau a celor care încearcă să le legitimeze etic. Teoria gender nu a fost și nici nu va fi vreodată susținută de realitate, ci doar de dibăcia unora în a folosi condeiul și de credulitatea altora în a se lăsa captivați de „încondeierea” realității, similar fascinației pentru „Pietatea” lui Michelangelo Buonarroti.
Încercarea de a oblitera contingența ambientă prin tot felul de tertipuri livrești, constituie tehnica favorită a adepților „corectitudinii politice”, care încearcă astfel să umple vidul intelectiv ce s-a creat în rațiunea lor atunci când și-au dat seama că realitatea nu va fi vreodată conformă cu ideologia, ci, din contra, va demonstra că viața nu va putea fi vreodată încadrată sau înregimentată ideologic. (autor: Remus Tanasă)