Articol publicat pe LaPunkt (19 ocotmbrie 2017).
Nu mulți dintre conaționalii noștri au auzit de Russell Kirk (1918-1994). N-au auzit de el nici ca om al literelor, nici ca filosof, nici ca istoric și nici ca publicist. Asta în ciuda faptului că Russell Kirk este autorul a 32 de cărți, a căror gen variază de la ficțiune până la critică literară, de la istorie la filosofie politică. Dintre toate cărțile, cea care l-a făcut cel mai cunoscut, a fost „The Conservative Mind: From Burke to Eliot” (titlul primei ediții, cea din 1953, era „The Conservative Mind: From Burke to Santayana”). Paradoxal, cea mai răspândită carte a sa este o colecție de povestiri de groază, „Old House of Fear” (1960, 2007), care s-a vândut mai bine decât toate celelalte cărți ale sale la un loc.
Refuzând cariera academică, deși, pentru perioade scurte, a predat cursuri la universitate sau alte instituții științifice, Russell Kirk și-a câștigat traiul scriind cărți și ca publicist. Prestigiul său a început să fie clădit în 1953, când a apărut „The Conservative Mind…” (opt ediții în limba engleză și traduceri în mai multe limbi europene), astfel că domeniul predilect în care s-a remarcat a fost cel al istoriei intelectuale.
Titlul gândit de Russell Kirk a fost „The Conservatives’ Rout”, însă, la sugestia editurii, a devenit „The Conservative Mind…”, acesta având un succes răsunător încă de la publicare. Faptul s-a datorat „primirii” bune de care a avut parte, chiar și printre cei din tabără pentru care termenul „conservator” nu era bine văzut (printre liberali). Cartea a apărut în data de 18 mai 1953, iar până la sfârșitul lunii iulie a aceluiași an, stocul a fost epuizat. Aceasta se datorează multiplelor recenzii pozitive, îndeosebi cea din „Time Magazine” din 4 iulie 1953 (datată 6 iulie), revistă care i-a dedicat întreaga secțiune literară cărții lui Russell Kirk.
„The Conservative Mind…” a fost prima lucrare de istorie politică ce avea să rupă barierele axei politice nord-americane, fiind lăudată și criticată laolaltă, atât de conservatori, cât și de liberali. Deși la origini a fost o teză de doctorat, pe care Russell Kirk a susținut-o la Universitatea „Saint Andrews” din Scoția (1952), firul logic al lucrării este împletit erudit, iar limba engleză folosită este „inedită” pentru perioada respectivă, căci, Russell Kirk folosește o scriitură mai degrabă apropiată de cea din secolul al XIX-lea, decât cea din secolul al XX-lea. Poate că și abordarea relaxată a subiectului a făcut ca o asemenea carte să fie primită bine de aproape toată lumea.
„The Conservative Mind…” a fost a doua carte publicată de autorul nord-american, după „John Randolph of Roanoke: A Study in American Politics” (1951). Dintre cele publicate ulterior, merită menționate următoarele: „Academic Freedom: An Essay in Definition” (1955), „Beyond the Dreams of Avarice: Essays of a Social Critic” (1956), „Edmund Burke: A Genius Reconsidered” (1967), „Enemies of the Permanent Things: Observations of Abnormity in Literature and Politics” (1969), „Eliot and His Age: T. S. Eliot’s Moral Imagination in the Twentieth Century” (1971), „The Wise Men Know What Wicked Things Are Written on the Sky” (1987), „The Politics of Prudence” (1993).
Pentru activitatea literară și știițifică întreprinsă de-a lungul vieții, în 1989, Russell Kirk a fost premiat de către președintele SUA, Ronald Reagan, cu Medalia Prezidențială a Cetățenilor pentru Servicii Distinse aduse Statelor Unite ale Americii.
Conceptul principal pentru care a rămas cunoscut Russell Kirk a fost cel de „imaginație morală”, mai exact, pentru a fi girat pentru acesta. Expresia a fost lansată de Edmund Burke în cunoscutele sale „Reflecții asupra Revoluției din Franța” (1790), Russell Kirk definind-o astfel: „o sursă durabilă de inspirație, care ne poartă spre principiile fundamentale pe măsură ce ne ghidează înspre virtute, înţelepciune şi mântuire” (a se vedea The Moral Imagination, în „Literature and Belief”, vol. 1/1981). Ceea ce Russell Kirk a încercat să transmită prin acest concept este că există constante ale vieții umane, care transcend „aici-ul” și „acum-ul”, constante care, dacă sunt obliterate din orizontul societal, vor fi înlocuite de narațiuni paliative, mai mult sau mai puțin ideologice, ce se vor face vinovate de haos, teroare și crimă, după cum a demonstrat-o secolul al XX-lea. Pentru a cultiva imaginația morală și pentru a ține intelectul vigilent, Russell Kirk recomandă literatura clasică, literatura umanistă, căci aceasta este „o călăuză minunată spre esența imuabilă a existenței omenești” (a se vedea sursa indicată mai sus).
Îndrăznesc să afirm că toate aceste aspecte erau cunoscute de către Sever Voinescu și Theodor Paleologu, din moment ce au scris cuvântul introductiv și biografia (Sever Voinescu), respecitv cuvântul de încheiere (Theodor Paleologu), pentru singura traducere în limba română a lui Russell Kirk, „Imaginația morală” (Baroque Books & Arts, 2014). Traducerea este o variantă mai scurtă a cărții apărute post-mortem, „The Essential Russell Kirk: Selected Essays” (Intercollegiate Studies Institute, 2006), o colecție de eseuri care încearcă și reușește să suprindă esența gândirii lui Russell Kirk. (autor: Remus Tanasă)