Articol publicat pe platforma revistei Timpul (10 noiembrie 2017).
Marți, 7 noiembrie a.c., Facultatea de Istorie (UAIC Iași) și Centrul de Istorie a Relațiilor Internaționale din Iași, au organizat conferința „In Memoriam Gabriel Bădărău (1951-2016)”, dedicată memoriei regretatului profesor univ. Corneliu-Gabriel Bădărău. Au luat cuvântul colegi de generație și de catedră precum prof. univ. Gheorghe Cliveti, prof. univ. Mihai Cojocariu sau prof. univ. Dumitru Vitcu, dar și colegi mai tineri de catedră, conf. univ. Claudiu-Lucian Topor, conf. univ. Nelu-Cristian Ploscaru, conf. univ. Mariu Bălan și lect. univ. Gabriel Leanca. Ultimii doi sunt coordonatorii volumului memorial „Cultura juridică, stat și relații internaționale în epoca modernă. Omagiu profesorului Corneliu-Gabriel Bădărău (Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2016), care, cu această ocazie, a fost lansat.
Cine a fost Corneliu-Gabriel Bădărău? A fost profesor universitar și doctor al Facultății de Istorie din cadrul UAIC Iași, absolvent și conferențiar univ. al Facultății de Drept din cadrul UAIC Iași, precum și autorul unor lucrări științifice de prestigiu, dintre care țin să amintesc de Între Pajurişi Semilună: Relaţiile politice româno-habsburgice (1683- 1853), (Cluj, 1996 – lucrare distinsă cu premiul „Gheorghe Bariţiu” al AcademieiRomâne); Raporturi politice româno-habsburgice între Unire şi Independenţă, (Iași, 2004); Regulamentul organic al Moldovei (ediție critică, Iași, 2004).
Din cele exprimate de unii dintre cei care au luat cuvântul, Corneliu-Gabriel Bădărău a fost un arhon corect și consecvent în urmărirea idealului deontologic, fie că vorbim despre cercetarea științifică, fie despre activitatea sa de la catedră. Un om bun la suflet și profesor pretensiv, ceea ce, adesea, îl făcea să treacă drept un cadru didactic dur. Însă, cei care l-au cunoscut mai bine, pot mărturisi că la Corneliu-Gabriel Bădărău, exigența venea de fapt din altruism, din dorința ca studenții și colegii să tindă cât mai sus, științific și intelectual, nu să se plafoneze alegând calea mai ușoară. Un bonom de viță nobilă de la Bădărăi (Bivolari, Iași), acesta a fost regretatul profesor Corneliu-Gabriel Bădărău.
Personal, avându-l drept coordonator al lucrării de doctorat, până aproape cu trei săptămâni înainte de susținerea publică, pot confirma bonomia domnului profesor, precum și plăcerea pe care o avea să discutăm despre tema mea de cercetare în timp ce sorbeam cafeaua, după ce adesea deschidea discuția cu următoarele cuvinte: „pe mine mama m-a înțărcat cu cafea”. (autor: Remus Tanasă)
Requiescat in Pace!