Articol publicat pe Adevărul (26 februarie 2018)
Bună întrebare, chiar de ce vrea Moldova autostradă? Este un moft sau doar o băgare în seamă? Articolul 135, alineatul 2, paragrafele a, b, f și g, din Constituția României, prevede că „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii; g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene”. Or, subdezvoltarea economică regională nu constituie un cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, precum nu constituie un atu în ecuația interesului național și nici în cea a eficacității Uniunii Europene.
În plus, calitatea vieții din regiunea istorică Moldova este cea mai descurajantă din întreaga țară, cel puțin dacă este să dăm crezare valorii PIB-ului per capita (sursa: 1, 2, 3). Mai mult, cele șase județe care alcătuiesc macro-regiunea numită Nord-Est (Botoșani, Suceava, Iași, Neamț, Vaslui, Bacău) sunt printre cele mai sărace din Uniunea Europeană (sursa: 1, 2, 3).
În aceste condiții, ar fi oare exagerat să se afirme că statul român nu s-a ocupat destul de achitarea datoriilor ce îi revin din prevederile articolului mai sus enunțat? Și totuși, conform articolului 56, alineatul 1, din Constituția țării, cetățenii din această regiune își achită dările precum cei din restul regiunilor, după cum se achită și de celalte îndatoriri constituționale ce le revin (Capitolul III din Constituție). Dacă cetățenii regiunii Moldova își achită îndatoririle fundamentale, de ce nu face și statul același lucru față de ei, căci, la urma urmei, constituția este un contract încheiat de și pentru toți cetățenii acestei țări, și prevede, pe lângă obligații, și anumite drepturi.
De exemplu, articolul 47, alineatul 1[1], prevede dreptul la un trai decent pentru toți cetățenii țării, nu doar pentru o parte dintre ei. Căci, trebuie spus, nu despre asistențialism este vorba în acest articol, eventual doar în subsidiar, ci despre cadru legal și șanse potențiale pentru atingerea unui nivel decent de trai. Însă, când indicii economici deja înregistrează decalaje mari între regiuni, când poziția geografică marginală față de circuitul economic european constituie un dezavantaj, dacă statul întârzie la nesfârșit măsurile menite să asaneze aceste handicapuri, înseamnă că șansele potențiale sunt mult diminuate pentru cei din regiunea caracterizată de asemenea minsuri. În acest caz, egalitatea de șanse, nu este doar o poveste pentru adormit copii?
Autostrada A8 – Iași-Târgu Mureș – ar avea menirea de a extinde rețeaua națională de autostrăzu și în Moldova, singura regiune care nu se bucură de o asemenea facilitate, unind cea mai estică regiune a Uniunii Europene de Ardeal și astfel de restul Europei, printr-o infrastructură modernă. Aceasta ar însemna circulația capitalurilor, a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor, iar pentru România, reducerea decalajelor economice, stoparea emigrației (vezi Topul românilor care pleacă din ţară, pe regiuni) și întărirea strategică a graniței de est (vezi Mugur Isărescu: Lipsa infrastructurii care să conecteze regiunile istorice riscă să devină o preocupare pentru securitatea). (Remus Tanasă)
[1] „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. Vezi constituția întreagă AICI.