„Familiaris Consortio” – exortația apostolică a papei Ioan Paul al II-lea (1981)

Exortația apostolică
FAMILIARIS CONSORTIO
a suveranului pontif Ioan Paul al II-lea
despre îndatoririle familiei creștine în lumea de astăzi

Introducere

Biserica în slujba familiei

1. Transformările ample, rapide și profunde ale societății și culturii au afectat familia în zilele noastre mai mult poate decât alte instituții. Multe familii trăiesc această situație în fidelitate față de acele valori spirituale care stau la baza instituției familiale. Altele plutesc în nesiguranță ori rătăcesc de la calea datoriilor lor, ori sunt de-a dreptul străine și oarecum necunoscătoare ale semnificației vieții de familie și ale adevărului sens al vieții conjugale și familiale. Altele, împiedicate de diferite nedreptăți sociale, nu pot să-și realizeze drepturile fundamentale.

Conștientă că taina Căsătoriei și familia constituie una dintre valorile cele mai prețioase ale omenirii, Biserica vrea să-și facă auzit glasul și să-și ofere ajutorul celor care, conștienți de valoarea Căsătoriei și a familiei, se străduiesc să realizeze cu fidelitate aceste valori în viața lor, acelora care plutesc în nesiguranță și anxietate, caută adevărul, precum și acelora care sunt împiedicați pe nedrept să trăiască liber propriul proiect al familiei. Susținând pe cei dintâi, luminându-i pe următorii și ajutându-i pe ceilalți, Biserica oferă slujirea sa celor care sunt preocupați de destinul Căsătoriei și al familiei[1].

În mod deosebit, Biserica se adresează tinerilor care sunt gata de a începe drumul spre Căsătorie și viața de familie, cu scopul de a le deschide noi orizonturi, ajutându-i să descopere frumusețea și măreția chemării la dragoste și la slujirea vieții.

Sinodul episcopilor din anul 1980 în continuitate cu Sinoadele precedente

2. Un semn al acestei profunde preocupări a Bisericii pentru familie a fost ultimul Sinod al episcopilor, care s-a ținut la Roma între 26 septembrie și 26 octombrie 1980. Acest Sinod a fost continuarea naturală a celor două precedente[2]: familia creștină este, într-adevăr, prima comunitate creștină chemată să vestească evanghelia persoanei umane în continuă dezvoltare și să conducă această persoană, printr-o educație și cateheză progresivă, la deplina maturizare umană și creștină.

Nu numai atât, ultimul Sinod al episcopilor se leagă într-un anumit fel și cu cel care a dezbătut problema Preoției sacramentale și promovarea dreptății în lumea contemporană. Fiind o comunitate educativă, familia creștină trebuie să-l ajute pe om să-și cunoască propria vocație și să-și asume rolul necesar pentru realizarea dreptății în lume, formându-l încă de la început pentru realizarea unor relații interpersonale, bogate în dreptate și dragoste.

La încheierea lucrărilor, părinții sinodali mi-au prezentat o listă amplă de propuneri care cuprindea roadele reflecțiilor făcute în cursul intenselor zile de lucru și mi-au cerut cu un vot unanim să fiu interpretul lor, în fața omenirii, al preocupărilor arzătoare ale Bisericii pentru familie și să dau indicațiile oportune pentru reînnoirea activității pastorale în acest sector fundamental al vieții umane și ecleziale.

Îndeplinind această îndatorire cu prezenta exortație, ca semn al grijii deosebite față de misiunea apostolică încredințată mie, doresc să mulțumesc tuturor membrilor Sinodului pentru contribuția prețioasă de doctrină și experiență pe care mi-au dat-o prin acele Propositiones, al căror text îl încredințez Consiliului Pontifical pentru Familie, dispunând ca studiul să fie aprofundat cu scopul de a valorifica fiecare aspect al bogățiilor pe care le conțin.

Bunul prețios al Căsătoriei și familiei

3. Biserica, luminată de darul credinței care o face să cunoască întreg adevărul despre bunul prețios al Căsătoriei și al familiei, precum și înțelesul lor adânc, simte încă o dată datoria grabnică de a vesti tuturor, fără deosebire, evanghelia, adică “vestea cea bună”, dar mai ales acelora care sunt chemați și se pregătesc pentru Căsătorie, cât și tuturor soților și părinților din întreaga lume.

Biserica este profund convinsă că numai prin acceptarea evangheliei se poate realiza pe deplin orice speranță pe care omul și-o pune legitim în Căsătorie și familie.

Voite de Dumnezeu prin însuși actul creației[3], Căsătoria și familia sunt destinate intrinsec spre a se realiza în Cristos[4] și au nevoie de harul său spre a fi vindecate de rănile păcatului[5] și readuse la “începutul” lor[6], adică la cunoașterea deplină și realizarea integrală a planului lui Dumnezeu.

Într-un moment istoric în care familia este supusă unor forțe care încearcă s-o distrugă sau s-o deformeze, Biserica – fiind conștientă de faptul că binele societății și al său este profund legat de binele familiei[7] – simte că datoria ei arzătoare și urgentă este de a vesti tuturor planul lui Dumnezeu despre Căsătorie și familie, asigurându-i deplina vitalitate și promovarea umană și creștină, contribuind în felul acesta la reînnoirea societății și a poporului lui Dumnezeu.

Citiți întreagul document AICI.

Note

[1] Cf. GS 52.
[2] Cf. Ioan Paul al II-lea, Omilia pentru deschiderea Celui de-al IV-lea Sinod al Episcopilor, 2 (26 septembrie 1980); AAS 72(1980), p. 1008.
[3] Cf. Gen 1-2.
[4] Cf. Ef 5.
[5] Cf. GS 47; Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea „Appropinquat iam”, 1 (15 august 1980): AAS 72 (1980), p. 791.
[6] Cf. Mt 19,4.
[7] Cf. GS 47.

(traducere: Ovidiu Bișog, sursa: Magisteriu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *