Categorie: Publicistică

Există episoade, epoci și evenimente istorice despre care știm că le știm. Totodată, există alte episoade, epoci și evenimente despre care știm că nu le știm. Și mai există episoade, epoci și evenimente despre care nu știm că le știm.

Mai exact, nu știm povestea atât cât este sau poate fi cunoscută, precum în cazul Botoșanilor (oraș și județ). Știm chestiuni disparate ce nu sunt aranjate într-un tot care să ofere o perspectivă unitară asupra trecutului. Iar aceste chestiuni disparate sunt cunoscute de o mână de istorici, care nu pun informația în circulație decât în cercuri restrânse (altor istorici sau specialiști), iar publicul larg, fără a fi vreun act premeditat, este lăsat pe dinafară.

„Botochan in districtu ejusdem nominis oppidum, post Iassum amplissimum” scria Constantin Vârnav în lucrarea sa de doctorat, Rudimentum Physiographie Moldaviae, susținută în 1836 la Universitatea din Budapesta. Pe înțelesul tuturor, Botoșani, în districtul cu același nume, vine al doilea după Iași. (mai mult…)

La prima tappa della battaglia elettorale per la Repubblica di Moldavia si è conclusa senza una vera decisione. La parte orientale del vecchio principato della Moldavia, che oggi costituisce la Repubblica di Moldavia, è sempre stata una terra contesa fra la Russia (zarista, sovietica e putiniana) ed il richiamo della latinità. Moldavi, valacchi e transilvani fanno parte tutti quanti del mondo romeno per quello che riguarda la lingua, i costumi, la memoria storica e, per certi versi, pure la religione. Invece la parte occidentale del vecchio principato moldavo, insieme alla Valacchia, costituirono il cuore della Romania. La Russia aveva annesso la parte orientale del vecchio principato della Moldavia (che prese poi il nome di “Bessarabia”) nel 1812 e fin da subito provò a cambiare la percezione storica che i sudditi moldavi avrebbero potuto avere di loro stessi. Perciò insisteva a dire che il cosiddetto “moldavo” era una lingua diversa dal romeno, che il popolo moldavo non era per niente imparentato con i valacchi ed i transilvani, addirittura qualcuno si azzardò a “teorizzare” che i moldavi della Moldavia orientale fossero diversi dai moldavi della regione occidentale delvecchio principato, che dal 1859 contribuì a fondare lo Statoromeno.

L’episodio elettorale appena concluso non è altro che la continuazione delle due proposte di civiltà che si contendono il campo, quella romena di stampo (u)europeo e quella russa, avanzata da sempre in terminidi Lebensraum. Ci sono state varie sfumature, ma tutte possono essere contenute in una delle due aspirazioni.

Si deve subito precisare che l’obiettivo principale degli attori coinvolti è stato il referendum per decidere se la Moldavia avrebbe dovuto modificare la costituzione per sancire l’intenzione di aderire all’UnioneEuropea.

I filorussi hannofatto di tutto per bloccare il referendum. Una bocciatura per motivi di quorum, oppure una vittoria del “no”, sarebbe stata la dimostrazione che l’attuale presidente del Paese, che è anche la promotrice dell’integrazione europea, Maia Sandu, non è più la persona giusta per governare la Moldavia e che la proposta del referendum era una fonte di discordia tra i cittadini. Inoltre, ogni iniziativa politica concernente l’integrazione sarebbe stata facilmente denigrata dai filorussi, adducendo come argomentazione che la voce del popolo si era espressa contro.

Il referendum si è deciso al limite (50,38% dei “si”), ma non si può dire che il popolo abbia parlato chiaramente a favore dell’adesione alla UE. I più “europeisti” sono stati i moldavi della diaspora, che giustamente hanno votato in massa a favore dell’Unione Europea.

Per quello che riguarda la competizione presidenziale, Maia Sandu ha vinto il primo turno con il 42,49% delle preferenze. Insieme a lei arriva al secondo turno Alexandr Stoianoglo, ex procuratore generale e candidato filorusso del Partito dei Socialisti, con il 25,95% dei voti. La partita si giocherà nelturno del 3 novembre. La rielezione dell’attuale presidente non è scontata, dato che gli altri tre candidati sono dichiaratamente filorussi (Renato Usatî ha preso il 13,79%, Irina Vlah il 5,48%, Victoria Furtună il 4,45%).

A prescindere dall’ingerenza negli affari interni della Moldavia da parte della Russia tramite vari personaggi con noti punti di riferimento al Cremlino (per esempio la rete dell’oligarca moldavo Ilan Șor, latitante in Russiadopo la condannadellaCorte di Apello di Chișinău a 15 anni di reclusione per aver preso parte ad una frode bancaria da un miliardo di dollari), si devono aggiungere alcune osservazioni. Innanzitutto, i moldavi favorevoli all’integrazione sono molti di più rispetto al voto espresso. Alcuni hannovotato “no” per ammonire la politica dell’attuale governo. Per essi, quindi, il “no” è stato una sorta di punizione nei confronti del presidente Maia Sandu. Altri hanno votato “no” per la paura genuina di infastidire la Russia. Hanno votato anche “no” quelli che in modo insensato credono che la minaccia principale alla sovranità moldava venga dall’Unione Europea. Si deve anche rimproverare all’attuale governo di avere sperperato le risorse per combattere l’opzione sfavorevole all’integrazione invece di concentrarsi sulla strategia per la promozione del “si”. Il risultato è stato quindi una campagna contro i fautori del “no” invece di chiarire perché il “si” sarebbe stato preferibile.

Comunque, la situazione sarà più comprensibile solo dopo il secondo turno delle presidenziali. Se Maia Sandu sarà rieletta, si potrebbe trarre qualche vantaggio per la causa europeista, usando però con più cautela la carta del referendum. Se invece vincerà Alexandr Stoianoglo, allora il referendum sarà ricordato, almeno per qualche decennio, come un momento di contesa tra i moldavi. (Remus Tanasă, 29 octombrie 2024, pentru Alleanza Cattolica)

Muzica lui George Enescu face parte din patrimoniul imaterial al umanității. El a compus, a cântat la vioară sau la pian, a dirijat și a răspândit dragostea prin și pentru muzică deschizându-și inima oamenirii întregi. Publicul său nu a fost doar cel din Paris, Viena, Iași, București sau Dorohoi, ci a fost și este alcătuit din toți cei care au șansa să-i asculte muzica. Și-a început periplul descoperindu-și talentul pe meleagurile moldave, însă și l-a meșteșugit și l-a consacrat în Occidentul european, adică acolo unde condițiile erau mult mai prielnice pentru arta muzicală. Tot Occidentul a fost șansa lui pentru a căpăta anvergură mondială și pentru a promova România în lume.

Însă, Enescu nu și-a uitat sau ascuns vreodată rădăcinile sale de român, de moldovean din nordul țării, de la Liveni, Cracalia și Mihăileni. După cum mărturisea, „n-am părăsit dealurile, văile și pădurile Moldovei. (mai mult…)

Il conteggio dei voti si è quasi concluso in Romania (19865 su 19870 seggi elettorali) e la grande vincitrice delle elezioni per il Parlamento europeo è una lista contro intuitiva per chi segue e si interessa della storia politica: secondo i risultati parziali, al primo posto con 48,56% delle preferenze troviamo la lista composta dai social-democratici e dai nazional-liberali.

I romeni sono stati chiamati alle urne il 9 giugno per eleggere 33 eurodeputati ed anche per votare alle elezioni amministrative. Con riferimento soltanto alle elezioni europee, fino a giovedì sera, quando mancava ancora la convalida per 15 seggi elettorali, si sono presentati al voto il 52,41% dei18.978.908 cittadini aventi diritto.

La strana coalizione fra i due partiti “storici” e nello stesso tempo i due partiti che hanno governato di più dal 1989 ad oggi, trova insieme il Partito Social-Democratico ed il Partito Nazionale Liberale. Pur non essendo la prima volta in cui si sono alleati, questa convivenza politica non è per niente naturale, non solo dal punto di vista dottrinale, ma anche perché, in Romania, chi di solito vota per uno di questi due partiti disdegna l’altro e viceversa, ognuno dei due partiti avendo il suo elettorato fedele. L’alleanza ha funzionato pure a livello locale, per le amministrative, in modo sporadico laddove il loro peso politico quasi monopolistico era stato minacciato da un terzo partito. Seconde alcune dichirazioni, l’intento dell’alleanza sarebbe di offrire stabilità e continuità governativa al paese, vista l’importanza e vicinanza strategica al fronte ucraino; secondo questa prospettiva, ci si può aspettare la continuazione dell’alleanza anche in vista delle prossime elezioni presidenziali che saranno in questo stesso anno, nell’eventualità di un ballottaggio fra il candidato social-democratico oppure nazional-liberale ed un candidato favorevole all’espansionismo della Russia in Ucraina.

In realtà, il dibatito politico per il Parlamento europeo è stato quasi inesistente, i partiti essendosi concentrati sulle elezioni amministrative. In questo modo, la seconda lista più votata è quella guidata dal partito l’Alleanza per l’Unità dei Romeni con il 14,93% dei voti. Si tratta di un sodalizio fortemente euroscettico e abbastanza pro-Putin. Si può notare che questa lista, insieme ad un altro partito euroscettico e pro-Putin, il partito S.O.S Romania, entrato al limite nel Parlamento europeo, hanno il maggior numero di voti dei romeni della diaspora europea.

La terza lista è stata quella dell’Alleanza per la Destra Unita, pure questa abbastanza innaturale visto che si sono alleati due partiti di destra (Forza della Destra ed il Partito Movimento Popolare) ed un partito con una forte impronta progressista, cioe l’Unione Salvate la Romania. Quest’ultimo, da diversi anni, sta provando a guadagnarsi l’immagine di un partito di destra, per il momento riuscendo ad allontanare gli elementi piu radicali di sinistra, senza compensare però con qualcosa di serio l’errore delle origini. Comunque, fra i tre partiti della lista, l’ultimo ha il più forte peso politico.

L’unico partito conservatore romeno e l’unico affiliato al Partito dei Conservatori e dei Riformisti Europei (ECR), l’Alternativa Destra, ha preso pochi voti, lo 0,45%.

Alla fine, ecco le percentuali parziali per chi ha superato la soglia elettorale:

  1. Lista del Partito Social-Democractico + Partito Nazionale Liberale: 48,56% – 19 seggi;
  2. Lista dell’Alleanza per l’Unità dei Romeni: 14,93% – 6 seggi;
  3. Lista dell’Alleanza per la Destra Unita: 8,70% – 3 seggi;
  4. Unione Democratica Magiara di Romania: 6,48% – 2 seggi;
  5. Partito S.O.S Romania: 5,03% – 2 seggi;
  6. Candidato indipendente (Nicu Ștefănuță): 3,08%

Remus Tanasă, 15 iunie 2024, pentru Alleanza Cattolica

Întotdeauna mi-au displăcut oportuniștii, mai ales cei care fac surf pe idei doar pentru a le terfeli. Vegetație spontană pe naiba, buruieni!

Cei care compromit ideea de națiune sunt mai stăruitori căci atât dreapta cât și stânga marșează cu națiunea de peste două secole. Apropo, pășuniștii și ceilalți naționaliști narodnici știu că ideea de națiune este una eminamente modernă, lansată pe scena lumii de înaintașii stângiștilor contemporani, adică de iacobini? Hayek a scris destul de elocvent despre asta.

Și cei care întinează liberalismul sunt stăruitori, măcar de vreo sută de ani încoace mai orice devălmaș caută să călărească intimitatea și căminul în numele liberalismului. Apropo, tefeliștii știu că în străfundul „vino-ncoaului” libertar pe care îl afișează stă o mare doză de colectivism? Recenta traducere a lui I. Berlin despre romantism ar cam trebui să-i pună pe gânduri.

(mai mult…)

Articol publicat de La Punkt (9 ianuarie 2023).

Aproape odată cu primii oameni, s-a manifestat și tendința de a dori mai multă cunoaștere, putere, avere. Și dacă fructul era interzis, însă nesupravegheat, cine să-i oprească pe Adam și Eva? Iar urmașii lor, de ce să dea cezarului ce era al cezarului și lui Dumnezeu ce era al lui Dumnezeu când ar fi putut trage spuza pe turta lor? Mai șovăielnic, mai împins de la spate sau încurajat de spiritul de turmă, la umbra pomului, ființa umană și-a pus pe nesimțite masca omului revoltat, straiele lui homo rebellis. Spre lauda sa, omenirea a fost și este preponderent alcătuită din homo conservans; acesta este însă mai scrupulos, mai așezat, mai echivocant decât homo rebellis, astfel că cel din urmă a reușit să incendieze epoci, să arunce în aer instituții și să dărâme statui în mai orice perioadă istorică. Cu alte cuvinte, când homo rebellis a reușit să organizeze cu succes zavere sau revoluții, atunci omenirea a suferit… și a suferit crunt.

O posibilă explicație pentru aceasta o aflăm de la Albert Camus; astfel, homo rebellis este „omul plasat înainte sau după sacru, și dedicat revendicării unei ordini omenești în care toate răspunsurile sunt omenești, adică formulate rațional. Din acel moment, continuă Camus, (mai mult…)

Reacționarul trăiește o nouă tinerețe, ba chiar este bine-mersi în zilele noastre. În secolele trecute, membrii protipendadei conectate la rețelele (familiale) de putere, la funcții/demnități publice sau la alte forme de transmitere a privilegiilor, în momentul în care miroseau o eventuală schimbare care le-ar fi știrbit influența, poziția sau starea, treceau pe poziții defensive și trăgeau cu dinții de menținerea propriului statut. Iar când starea de fapt totuși se schimba și fruntașii de până mai ieri scăpătau, se transformau în promotori ai vremurilor apuse, devenind… reacționari.

Astăzi, reacționarul nu mai face decât arareori parte din cercurile de interese înalte, amenințate de schimbările politice sau sociale. Mai degrabă provine din categoria celor ce nu urmăresc foloase materiale imediate, fără însă a-i omite pe cei mai hâtri dintre ei, care sunt mânați de voința de putere. Totuși, cum se manifestă un reacționar contemporan? (mai mult…)

I think most of us agree that ideas have consequences and false ideas are less troubling than treacherous ones. While the former are easier to repel with stiff foresight and page after page of classic readings, the latter appeal to our worst side, to the diabolic imagination „which delights in the perverse and subhuman”, as Russell Kirk would describe it.

Let’s stay on guard because nowadays the proliferation of shady ideas and deceptive apostles has reached a level never before known in history. Yes, it is true that modern means of communication make it easier for everyone, friend or foe, to disperse any kind of message. It is also true that modern men, especially in Europe or America, tend to yearn for straightforward ideas, for effortless narratives, for wheedling palliatives. We cannot oppose the trend, but we can become part of the trend. How? For sure not mingling prophetic declamations with alarmist stories about a secret apocalypse that is delivered to us by some sort of unrevealed fellowship. (mai mult…)

Întrebarea de la care ar fi indicat să pornescă discuția legată de avort ar trebui să fie dacă întreruperea de sarcină este sau nu morală. Sunt conștient că, în general, cu privire la moralitate vor exista întotdeauna mai multe tabere, însă, discuția despre conceptele morale ar constitui o punte de dialog mai sigură decât învrăjbirea prăpăstioasă despre ce ar trebui și ce nu ar trebui interzis. Mai mult, întrebarea adecvată ne-ar scuti să despicăm firului sofistic în patru prin escamotări despre cine a fost primul, găina sau oul?

Să amintim că preocupările legate de moralitate nu sunt caracteristice altor ființe în afară de om. Animalele nu-și pun problema moralității, instinctul le este de ajuns. De-a lungul vieții, doar ființa umană este precedată și însoțită de dileme raționale despre ceea ce este cuviincios, despre comportamentul potrivit sau despre maniera corespunzătoare.

În privința oportunității avortului, părinții de comun acord sau doar mama ar putea considera că da. Dacă decizia este pentru avort, „oportunitatea” se traduce prin confortul, cheful ori frica mamei sau a ambilor părinți. De ce? Pentru că decizia este luată fără a ține cont de valoarea intrinsecă a subiectului sarcinii, copilul nenăscut. Dacă se face avortul, atunci copilul nenăscut nu are nici o valoare, dacă mama alege să dea viață, atunci are. Însă avem de a face cu o contradicție, valoarea nenăscutului fiind considerată relativă, în funcție de decizia mamei/părinților. Problema se pune cu siguranță diferit în cazul nou-născutului, pentru că ar fi vorba despre pruncucidere. Curmarea vieții unei ființe umane este considerată crimă și fapta este incriminată de comunitate. De ce în cazul nou-născutului opinia asupra dreptului la viață apariține societății, iar în cazul copilului nenăscut mamei/părinților? Cu ce diferă dreptul la viață al unei ființe umane înainte sau după ce se desprinde din corpul mamei, înainte sau după naștere? (mai mult…)

Articol publicat pe Adevărul (22 iunie 2022)

Sâmbătă, 18 iunie a.c., Dumbrăveniul a fost gazda unui eveniment cultural-artistic organizat de filiala locală a Uniunii Armenilor din România prin implicarea domnului Ioan Călinescu.

Atestat ca localitate încă din 1332 sub denumirea de Ebesfalva (Ibaşfalău în limba română), din 1733, datorită prezenţei benefice a armenilor, satul devine târg iar denumirea este schimbată, între 1733 şi 1918 purtând denumirea de Elisabethopolis/Elisabetopol/Erzsébetváros/Eppeschdorf/Elisabethstadt. Ulterior, numele oraşului a fost schimbat în Dumbrăveni. Urmele prezenţei armeneşti în oraş sunt arhiprezente, tocmai din acest motiv puţinii armeni rămaşi şi astăzi pe aceste meleaguri organizează an de an o serie de evenimente culturale, artistice sau culinare. Astfel, la sfârşitul săptămânii trecute, la iniţiativa Fundaţiei Armene Dumbrăveni şi a Institutului de Armonologie din Cluj, avut loc un eveniment compus din trei părţi: expoziţia „Arta vestimentară armeană – Ceremonie şi Tradiţie”; un simpozion istoric (dr. Oana Habor, pr. Tibor Babota, dr. Tudor Sălăgean, dr. Remus Tanasă) şi un concert la duduk susţinut de solistul Radu-Cosmin Băleanu, împreună cu grup de muzicieni din cadrul Filarmonicii de Stat din Timişoara („dudukul” este un instrument tradiţional armenesc). Evenimentul a fost deschis de Excelenţa Sa Sergey Minasyan, ambasadorul Armeniei în România. (mai mult…)