„Înainte de a schimba ceva, trebuie să ne dăm seama că trebuie să se schimbe ceva. Dar nu am ajuns încă atât de departe. Munca e puntul de referinţă al societăţii noastre capitaliste. Mentalitatea politică e exată pe avantaje competiţionale, productivitate, concurenţă şi rate ale dobânzii, iar consecinţele concrete asupra oamenilor sunt luate mai puţin în considerare. Cine vrea să facă ceva împotriva exploatării complete de sine trebuie să se apere mai întâi împotriva dominaţiei totale a muncii. E important să realizăm că putem gândi dincolo de sistem. Această carte nu e o chemare la încetinirea societăţii sau la grevă. Dar să nu uităm că biroul nu trebuie să devină automat un templu al realizării individuale. Ideea că omul poate crea doar la muncă lucruri care rămân, că o carieră abruptă e sinonimă cu o viaţă bună nu se bazează, în ultimă instanţă, pe o ordine naturală, ci e o invenţie omenească. Sau, altfel spus: e o ideologie, o concepţie rigidă despre lume, bazată pe anumite precepte care nu mai pot fi puse sub semnul întrebării de credincioşi. Această adevărată «Biserică a Carierei» e o instituţie atotputernică”.
*Jakob Schrenk, Arta exploatării de sine sau minunata lume nouă a muncii, Bucureşti, Humanitas, 2010, p. 243.
Citeşte câteva pagini din carte AICI…