Conform tradiției heraldice a Bisericii Catolice, stema unui arhiepiscop mitropolit este alcătuită din: scut; o dublă cruce arhiepiscopală cu cinci pietre preţioase; pălăria de prelat cu două cordoane, care au 20 de canafuri de culoare verde, câte zece pe fiecare parte; un palium alb cu cruci negre (semn al demnității arhiepiscopului mitropolit), așezat în partea de jos a scutului; o banderolă pe care este înscris motoul arhiepiscopului.
Interpretarea stemei
Arhiepiscopul Mitropolit Aurel Percă a păstrat motoul ales cu ocazia numirii sale ca Episcop auxiliar de Iaşi, „in caritate radicati et fundati” („înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire”) din Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Efeseni 3,17, indicând programul său de viaţă şi de apostolat centrat pe misterul carităţii. De asemenea, au fost păstrate cele două câmpuri, partea de sus cu culoare roşie cu monograma lui Cristos (indicată de literele X şi P din alfabetul grec) şi partea de jos, cu un fundal alb-albastru, peste care este aşezată o stea de culoare aurie cu opt raze.
Culoarea roşie din câmpul superior este culoarea iubirii şi a sângelui: iubirea intensă și absolută a lui Cristos, Preotul Veşnic, care îşi varsă sângele din iubire faţă de oameni, şi care, în acelaşi timp, aminteşte de iubirea de care trebuie să dea dovadă episcopul în păstorirea diecezei încredințate spre păstorire.
Fundalul alb-albastru al părţii de jos a stemei face trimitere la Preasfânta Fecioară Maria şi la steagul diecezei de origine a Arhiepiscopului, Dieceza de Iaşi. Legătura cu Preasfânta Fecioară porneşte şi de la faptul că episcopul s-a născut într-o zi mariană, a primit consacrarea episcopală în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, şi a fost numit arhiepiscop mitropolit tot într-o sărbătoare mariană (21 noiembrie, Prezentarea la Templu a Mariei). Culoarea stelei este aurie pentru a arăta că voinţa Domnului a fost perfect îndeplinită de Maria, aşa cum şi episcopul este chemat la o slujire fidelă şi generoasă inspirată din motive de iubire („radicati et fundati in caritate”). Steaua este şi o trimitere la Maria, căreia episcopul îi încredinţează slujirea lui episcopală.
Elementele înscrise în scut vor să prezinte o viziune asupra acțiunii pastorale a episcopului, marcată de slujire în relație cu iubirea lui Cristos în centru și cu referire la exemplul Preacuratei Fecioare Maria.
Elementele noi care apar în stema Arhiepiscopului sunt crucea arhiepiscopală („patriarhală”) și paliumul.
Crucea din stemă, numită și „patriarhală”, cu două brațe transversale, identifică demnitatea arhiepiscopală; specialiştii în heraldică interpretează braţul cel scurt ca fiind semnul cu inscripția „INRI” pus pe cruce la momentul răstignirii lui Isus. În mod obişnuit vârfurile braţelor crucii arhiepiscopale sunt marcate cu cinci pietre preţioase, de culoare roşie, simbolizând cele cinci răni ale lui Isus.
Paliumul este un veșmânt liturgic, tipic arhiepiscopilor cu jurisdicție metropolitană adică a arhiepiscopilor care prezidează o provincie ecleziastică cu una sau mai multe episcopii, numite sufragane. Conform unor interpretări, paliumul reprezintă mielul purtat pe umeri de Bunul Păstor, iar cele două benzi terminale din mătase neagră simbolizează copitele, reprezentând Mielul răstignit pentru mântuirea întregii omeniri. Prin tradiție străveche, paliumul este confecţionat din lâna a doi miei albi, care sunt binecuvântați pe 21 ianuarie în Bazilica Sfânta Agneza din Roma. Toate paliumurile sunt binecuvântate de Papă la solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul şi înmânate arhiepiscopilor mitropoliţi nou numiţi, care i-au făcut o cerere expresă. Ulterior, paliumul este impus arhiepiscopului mitropolit în sediul propriu de către nunţiul apostolic local.
Acest veșmânt este simbolul unei legături speciale cu Papa și, de asemenea, exprimă puterea pe care, în comuniunea cu Biserica Romei, arhiepiscopul mitropolit o dobândește prin drept în jurisdicția sa. (sursa: Angelus Communicationis, Centrul de comunicații sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București)