Este februarie și deja au început să circule texte mai lungi sau mai scurte, mai trudite sau mai pripite, mai așezate sau mai deplasate despre Alexandru Ioan I (Alexandru Ioan Cuza) și, mai ales, despre deznodământul domniei sale încheiate prin actul de abdicare din 11/23 februarie 1866. Deși istoriografia serioasă a ajuns la un anumit consens privitor la respectivul moment istoric, se găsesc încă destui care să-și aleagă selectiv argumentele pentru a forța revizionismul și istoria contra-factuală. Cei mai mulți care se dedau la revizionismul istoric nu sunt istorici de meserie, în cel mai bun caz doar posedând o diplomă de absolvent al unei facultăți de profil. Interpretările despre sfârșitul domniei lui Alexandru Ioan I sunt astfel folosite distorsionat, cel mai adesea în scop propagandistic și electoral.
Pe 12 februarie a.c. voi merge până în urbea natală pentru a discuta cu elevi, profesori și oameni interesați de istorie despre Cuza și parcursul României spre independență, dar și despre „monstruoasa coaliție”, această fantomă care bântuie imaginația istorică. Alexandru Ioan I a pus cărămida peste care Carol I a așezat independența și suveranitatea României. Fără unul din cei doi, nu putem ști cum, când și dacă ar fi luat naștere România.
Sediul Asociației Algorithmics Botoșani, str. Teatrului nr. 6;
12 februarie 2026
16:30
Evenimentul va fi posibil datorită câtorva oameni de bine din PNL Botoșani.