Pe-același petec de pământ, pe care
Moși de strămoși s-au ostenit să-l are,
Și-averi din țărnă l-au făcut a scoate,
Tragi azi și tu cu plugul, strănepoate.
 
Și gândul greu, ce-aveau pe vremi bătrânii
Cu sufletul bătut de grija pâinii,
Îl ai și tu acuma, strănepoate,
Deși-ntre voi sunt zeci de veacuri poate…
 
Așa ție-scris: alăturea cu boii,
Să fii supus durerii și nevoii
Și, când în jurul tău se schimbă toate
Tu să rămâi același, strănepoate.

   O. Carp, „Strănepoate”  în Sămănătorul”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *