A trecut încă un 24 ianuarie celebrat festiv și steril, astfel că se cere a ne aminti:
1) nu am celebrat „mica unire” (sintagmă reducționist de tâmpă), ci Unirea Principatelor;
2) nu Moldova s-a unit cu Valahia, ci s-au unit Moldova și Valahia;
3) de pe urma modelului centralizator de factură iacobină, regiunile istorice ale României s-au dezvoltat inegal, unele pe spezele altora. (Remus Tanasă)

În istoria construcției naționale, Iașul a jucat un rol esențial, iar unitatea este ideea de forță a istoriei romanilor.

România moderna s-a edificat pe temelia ideilor lansate de către elitele politice și culturale din capitala Moldovei. În mod simbolic, cele trei momente astrale ale acestui proces – 1600, 1859, 1918 au avut loc la Iași.

După Unirea Principatelor și Marea Unire, Iașului i s-a rezervat, tot simbolic, statutul de capitală secundară. S-au făcut promisiuni și angajamente solemne, menite sa asigure Iașului un rol important, pe măsura celui istoric, în arhitectura statală și economică. În mod evident, Iașul a fost dezavantajat de liniile de forță ale geopoliticii moderne care, în conformitate cu vocația culturală și interesul național, au impus orientarea pro-occidentală a țării. Prin forța acestor împrejurări și nu pentru că ar fi avut un retard semnificativ, Iașul și Moldova au ajuns treptat de interes secundar în marile proiecte economice și de infrastructură.

Pierderea Basarabiei și a nordului Bucovinei, la finele războiului, a întărit poziția marginală a Iașului. Generațiile de la 1859 și 1918 și-au făcut, cu asupra de măsură, datoria față de România. Testamentul lor pentru urmași a fost acela de a edifica un stat național și european armonios.

Astăzi, la peste 150 de ani de la Unirea Principatelor și în pragul Centenarului Marii Uniri, Iașul și Moldova sunt în continuare cele mai dezavantajate din punct de vedere economic și infrastructural. De asemenea, Iașul este singurul oraș mare al țării care nu are acces la nicio autostradă aflată în construcție.

Procesul realizării unității național-statale este sincron cu cel al modernizării. Pentru Iași, pentru Moldova, pentru perspectiva europeană a Basarabiei, dar și pentru județele Harghita și Mureș, plus cele limitrofe, demararea rapidă, chiar în anul Centenarului, a autostrăzii Ungheni – Iași – Tg. Mureș este imperativ necesară.

S-ar finaliza astfel o datorie istorică, în vreme ce beneficiile economice și sociale ar fi uriașe. Orice întârziere ar deveni o povară pentru viitor, ar întreține frustrări și ar putea avea consecințe geo-politice grave.

Important este să asigurăm echilibrul și coerența națională. Nu poate fi un stat puternic acela care se bazează doar pe relațiile internaționale, dar neglijează arhitectura internă. Toți cetățenii României sunt pregătiți să-și asume adevărul că, printr-un astfel de proiect de infrastructură, Iașului, Moldovei și locuitorilor din zona secuimii nu li se face un cadou, ci se repară o nedreptate.

Aceasta este, credem cu tărie, sarcina și datoria principală ale generației noastre – generația Centenarului – față de România. Din lecția istoriei știm că acele generații care nu-și asumă coerent relația cu trecutul riscă sa pericliteze viitorul. (autor: Mihai Dorin, sursa: Împreună pentru Autostrada A8  [Iași – Târgu Mureș])