„Absenţa proiectului metafizic global, prăbuşirea elanului spre un sens şi un adevăr absolut al existenţei în condiţiile funţionalizării utilitariste a raţiunii, au generat o gigantică plictiseală (taedium vitae), semn al unei existenţe inautentice, cufundate tot mai mult într-un cotidian tern, absurd şi impersonal. După (filozoful ceh-n.n.) Jan Patočka, marea problemă a Europei nu o constituie în primul rând soluţionarea alternativei Vest-Est, liberalism-socialism, democraţie-totalitarism, ci paradoxul unei tot mai evidente involuţii a istoriei către pre-istorie, către situaţia unei societăţi mulţumite cu viaţa naturală, cu reproducerea şi susţinrea ei materială. Plictiseala şi angoasele acestei societăţi sunt rezolvate de eternele succedanee orgiastice: sex, droguri, violenţă, revoluţii şi, mai ales, <războiul> , revoluţia perfectă a lumii banalului cotidian.
Singura şansă de evitare a acestui declin vertiginos […], de menţinere a umanităţii pe linia istoriei este condiţionată de Patočka de o <uriaşă şi nemaivăzută metanoia> filozofică a elitelor europene. Mai exact, este vorba de reabilitarea idealului antic al <omului spiritual>, idealul unei existenţe în problematic şi veridic ce presupune însă cutremurarea sensului natural naiv al existenţei şi asumarea riscurilor luptei cu inautenticitatea.”
*fragment de Ioan I. Ică jr., Europa politicului, Europa spiritului, în Radu Carp (coord.), Dimensiunea religioasă a unui proiect politic, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2005.