De ce are nevoie România de încă un acord de împrumut cu FMI din moment ce, potrivit datelor Ministerului de Finanţe, nevoia brută de finanţare va scădea puternic în următorii ani iar dependenţa ţării noastre de pieţele financiare interne şi externe a fost redusă în sensul că ne împrumutăm mai ieftin de pe pieţele internaţionale de capital pentru finanţarea deficitului bugetar?
Nu este nevoie de FMI în România, nici acum şi nici în viitorul apropiat. Această instituţie nu poate rezolva problemele pe care le are România. Nici tipul de acord pe care l-am semnat acum (sau în trecut) nu le rezolvă. Politicianul român însă are nevoie de FMI pentru că:
(1) are nevoie de un arbitru pe scena politică românească care să fie invocat în cazul unor disensiuni pe o problemă dată (deficit bugetar, inflaţie, taxe);
(2) are nevoie de un finanţator ieftin pentru a susţine ”artificial” stabilitatea cursului de schimb prin împrumutarea la nevoie a unor sume importante în valută de către banca centrală care să fie folosite pe piaţa valutară pentru a ”apăra” cursul de schimb în cazul unor probleme;
(3) e nevoie de cineva care să ne laude în absenţa unor realizări confirmate de evoluţia economiei (care stagnează cu încăpăţânare);
(4) e nevoie de un ţap ispăşitor în cazul în care problemele nu merg bine şi atunci se poate da vina pe el fără a pierde semnificativ din capitalul politic (el e băiatul ”rău” în timp ce politicienii sunt băieţii ”buni” pe principiul noi am vrut altfel, dar FMI nu ne-a lăsat) şi
(5) e nevoie de un ”proiect” politic pe termen scurt dus până la capăt care să poată fi folosit în campanie care să poată fi scos în faţă la următoarele alegeri: autostrăzi nu am fost în stare să facem, dar uitaţi am dus până la final cu succes un acord cu FMI. Fondul nu va crea locuri de muncă, FMI nu va crea exporturi suplimentare, FMI nu finanţează economia reală şi FMI nu dă niciun semnal pozitiv unor investitori ci, dimpotrivă îi sperie. Orice ţară aflată sub monitorizarea sa înseamnă că are probleme mari de guvernabilitate şi e mai bine să eviţi aceste ţări.
Deci, în opinia mea, cu cât scăpăm mai repede de FMI, cu atât mai bine. O altă analiză care merită făcută este aceea legată de ce s-a întâmplat ”bun” în economia românească de când a venit FMI: e suficient să analizăm câte companii s-au închis mai degrabă decât s-au deschis, câte taxe au crescut de atunci, cum a evoluat datoria publică sau cum au scăzut investiţiile străine ca să ne convingem de ”virtuţile” asistenţei FMI – o instituţie care trebuia desfiinţată încă din 1971 după prăbuşirea Sistemului de la Bretton Woods şi pe care doar ţări bananiere sau neputincioase (ca să nu spun altfel) o mai ţin în viaţă.
Cristian Păun este conferenţiar doctor la ASE Bucureşti şi preşedinte al Societăţii Române de Economie. (Sursa: Epoch Times)
Articolul întreg AICI…